Spuneam \u015fi prin alte lucr\u0103ri c\u0103 vechiul \u015fi noul sunt mai mult dec\u00e2t simple adjective care fac trimitere la o dihotomie temporal\u0103 radical\u0103. Ce probabil mi-a sc\u0103pat \u00eenainte e c\u0103 aceast\u0103 radicalizare a timpului, a\u015fa cum \u00eel \u00een\u0163elegem noi, pare a avea o tent\u0103 moral\u0103 pus\u0103 \u00een termeni manihei\u015fti: fie vechiul e bun (v\u00e2rsta de aur) \u015fi noul e r\u0103u (prezentul dec\u0103zut), fie vechiul e r\u0103u (desuet) \u015fi noul e bun (la mod\u0103). Oricum, aceast\u0103 observa\u0163ie, de\u015fi pare a fi rezonabil\u0103, ca s\u0103 nu spun c\u0103 pare a avea \u015fi poten\u0163ial real \u00een a fi exploatat\u0103 mai departe, nu face obiectul actualei mele preocup\u0103ri, pe care vreau s-o prind \u00een r\u00e2ndurile urm\u0103toare.<\/p>\n
Totu\u015fi, nu pot continua \u015fi nu a\u015f putea nicidecum intra \u00een subiectul de fa\u0163\u0103 dac\u0103 nu m-a\u015f baza pe autoritatea faptului c\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, vechiul \u015fi noul sunt categorii temporale, probabil cele mai importante dintre cele la \u00eendem\u00e2na noastr\u0103. Pornind de la aceast\u0103 intui\u0163ie minimal\u0103, ce voi face \u00een continuare, foarte pe scurt, e s\u0103 adopt momentan, dar s\u0103 \u015fi adaptez teoria lui L\u00f6with \u00een ce prive\u015fte modernitatea (\u015fi geneza ei istoric\u0103) la cele dou\u0103 categorii temporale, c\u0103rora, astfel, le voi expune substratul (mental) cre\u015ftin printr-o secularizare teoretic\u0103 \u015fi imediat\u0103.<\/p>\n
Pentru cine nu cunoa\u015fte ideea de baz\u0103 a lui L\u00f6with, un scurt rezumat al ei se impune. Filosoful german a studiat modernitatea \u015fi geneza ei istoric\u0103 \u015fi intelectual\u0103 \u015fi, \u00een aproximativ 300 de pagini de explica\u0163ii riguroase \u015ftiin\u0163ific \u015fi fermec\u0103toare stilistic, a ajuns la concluzia, de atunci clasic\u0103, \u00eens\u0103 ulterior respins\u0103 de Blumenberg, c\u0103 modernitatea nu poate fi dec\u00e2t produsul istoric al seculariz\u0103rii conceptelor cheie din cre\u015ftinism \u015fi din iudaism. Astfel, providen\u0163a cre\u015ftin\u0103 se transform\u0103, odat\u0103 cu apari\u0163ia primelor semne ale modernit\u0103\u0163ii, \u00een no\u0163iunea (aplicat\u0103 \u015fi aplicabil\u0103 \u00een at\u00e2tea circumstan\u0163e intelectuale) de progres. Cu alte cuvinte, progresul modern nu e dec\u00e2t metamorfozarea istoric\u0103 (secularizarea, \u00een sensul lui L\u00f6with) a providen\u0163ei cre\u015ftine. Acest lucru \u00eenseamn\u0103 c\u0103, \u00een trecerea de la providen\u0163\u0103 la progres (adic\u0103 \u00een secularizarea providen\u0163ei \u00een progres), Dumnezeu a fost \u00eenlocuit de om, iar independen\u0163ei omului medieval de Dumnezeu i-a luat locul, odat\u0103 cu apari\u0163ia modernit\u0103\u0163ii, autonomia omului fa\u0163\u0103 de Dumnezeu. Acela\u015fi principiu transformator al conceptelor esen\u0163iale ale cre\u015ftinismului \u00een tr\u0103s\u0103turile fundamentale ale modernit\u0103\u0163ii e urmat de L\u00f6with \u015fi \u00een cazul tuturor celorlalte elemente constitutive ale cre\u015ftinismului care, prin modernitate, s-au secularizat. A\u015fadar, concluzia la care ajunge filosoful german este (\u015fi cum ar putea fi altfel?) ambivalent\u0103 ca \u00eensu\u015fi spiritul modernit\u0103\u0163ii: modernitatea nu este dec\u00e2t transfigurarea cre\u015ftinismului \u00eentr-o religie ireligioas\u0103. Cui i-am st\u00e2rnit curiozitatea s\u0103 afle mai multe detalii (chiar toate) despre aceast\u0103 prefacere intelectual\u0103, poate, desigur, s\u0103 citeasc\u0103 \u00eentreaga carte a lui L\u00f6with, ale c\u0103rei date bibliografice sunt urm\u0103toarele: Karl L\u00f6with, The Theological Implications of the Philosophy of History<\/em>, University of Chicago Press, 1957.<\/p>\n \u00cen continuare, ce-a f\u0103cut L\u00f6with cu modernitatea, voi face \u015fi eu cu cele dou\u0103 categorii temporale (vechiul \u015fi noul). Exact ca el, \u015fi eu voi ar\u0103ta \u00een cele ce urmeaz\u0103 c\u0103 vechiul \u015fi noul, \u00een ciuda caracterului lor aparent ireligios, sunt la baz\u0103 dou\u0103 no\u0163iuni cre\u015ftine, pe care numai uzul exclusiv temporal le-a putut seculariza \u00een forma lor radical\u0103 din prezent.<\/p>\n Mi-e team\u0103, sper f\u0103r\u0103 rost, c\u0103 demonstra\u0163ia va fi mai scurt\u0103 \u015fi ca introducerea, \u015fi ca micul istoric dinainte. \u00cen mare grab\u0103 (sau mai \u00eencet), iat\u0103 la ce m-am g\u00e2ndit:<\/p>\n \u00cen primul r\u00e2nd, vechiul \u015fi noul sunt categorii temporale cre\u015ftine, la origine f\u0103r\u0103 nimic \u00een comun cu temporalitatea (modern\u0103) a modernit\u0103\u0163ii. Cele mai cunoscute formul\u0103ri ale vechiului cre\u015ftin \u015fi ale noului cre\u015ftin sunt \u201eVechiul<\/em> Testament\u201d \u015fi \u201eNoul<\/em> Testament\u201d, dar \u015fi vechiul ca v\u00e2rst\u0103 genezic\u0103 (Facerea<\/em>) \u015fi noul ca v\u00e2rst\u0103 escatologic\u0103 (Apocalipsa<\/em>). (Paradoxal, vechiul genezic e un timp prin excelen\u0163\u0103 al \u00eenceputurilor, deci nou cu des\u0103v\u00e2r\u015fire, iar noul escatologic e un timp prin excelen\u0163\u0103 al sf\u00e2r\u015fiturilor, deci vechi cu des\u0103v\u00e2r\u015fire). \u00cens\u0103 diferen\u0163a esen\u0163ial\u0103 dintre cele dou\u0103 curgeri ale timpului (cre\u015ftin \u015fi modern) nu \u0163ine nici de cezura temporal\u0103 specific\u0103 cre\u015ftinismului nici de fragmentarismul epocal \u2013 \u015fi egalizator \u2013 specific modernit\u0103\u0163ii; mai degrab\u0103 ea poart\u0103, cred, marca temporalit\u0103\u0163ii: dac\u0103 timpul cre\u015ftin era, practic, atemporal, cel modern (\u015fi cel apar\u0163in\u00e2nd modernit\u0103\u0163ii), fiind at\u00e2t de istorizat, s-a transformat \u00een temporalitate pur\u0103. A\u015fadar accentul se mut\u0103, cum ar fi spus L\u00f6with, de pe providen\u0163\u0103 (timpul este extern, imuabil \u015fi dat<\/em>) pe progres (timpul, fiind intern \u2013 omului \u2013 tranzitoriu \u015fi f\u0103cut<\/em>, el a devenit temporalitate).<\/p>\n \u00cens\u0103 abia<\/em> \u00een al doilea r\u00e2nd, vechiul \u015fi noul sufer\u0103 tipul de secularizare a originii lor cre\u015ftine pe care am avut-o \u00een g\u00e2nd \u015fi de g\u00e2nd s-o sur(prind) \u00een finalul scurtei mele interven\u0163ii. Ea nu mai este (exclusiv) temporal\u0103, ci (\u015fi) logic\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103, nu se va mai referi la vechiul \u015fi noul \u00een raport cu istoria culturii, ci la vechiul \u00een raport cu noul \u015fi la noul \u00een raport cu vechiul. Mai precis, tipul de secularizare la care m\u0103 refer nu mai este extern vechiului \u015fi noului, ci intern lor \u00een\u015fi\u015fi. Ce m\u0103 intereseaz\u0103 pe mine nu este deci cum vechiul \u015fi noul au fost secularizate din categorii ale timpului \u00een categorii ale temporaliz\u0103rii, ci modul \u00een care vechiul poate seculariza noul \u015fi m\u0103sura \u00een care, dac\u0103 \u015fi reciproca e valabil\u0103, noul poate seculariza vechiul. Dup\u0103 cum se vede, secularizarea, ca proces, a ajuns s\u0103 devin\u0103 metamorfozare. Interesant, secularul nu pare s\u0103 fie sinonim cu metamorfoza. Logica reciprocit\u0103\u0163ii pare, totu\u015fi, s\u0103 nu fie \u015fi ea \u00eens\u0103\u015fi reciproc\u0103. De aceea, elimin din ce mi-a mai r\u0103mas de spus a doua ipotez\u0103 de secularizare intern\u0103 a noului \u00een raport cu vechiul. Cel pu\u0163in deocamdat\u0103, nu e fiabil\u0103. \u00cen schimb, faptul c\u0103 vechiul poate seculariza noul pare s\u0103 fie at\u00e2t de evident \u015fi, logic vorbind, axiomatic, \u00eenc\u00e2t aproape c\u0103 am terminat ce mai aveam de ad\u0103ugat. Dar cum secularizeaz\u0103 vechiul noul? \u015ei c\u00e2t de \u201ecre\u015ftin\u201d mai poate fi vechiul care secularizeaz\u0103 \u015fi noul care e secularizat dac\u0103 secularizarea \u00eens\u0103\u015fi pare s\u0103 fi fost secularizat\u0103? Am pentru fiecare \u00eentrebare c\u00e2te un r\u0103spuns scurt, la cap\u0103tul c\u0103rora m\u0103 voi considera relativ satisf\u0103cut pentru a nu mai spune nimic \u00een plus. Vechiul nu poate seculariza noul dec\u00e2t, \u00een primul r\u00e2nd, cronologic \u015fi, \u00een al doilea r\u00e2nd, mitologic. Cronologic, e mai mult dec\u00e2t evident. \u015ei, a\u015f completa, mai mult dec\u00e2t cre\u015ftin \u00een origine. Pe linia temporal\u0103, tras\u0103 de la st\u00e2nga la dreapta, specific \u00een\u0163elegerii cre\u015ftine, vechiul va fi \u00eentotdeauna mai la st\u00e2nga noului \u015fi, deci, mai \u00eenaintea sa. Cu alte cuvinte, vechiul va fi \u00eentotdeauna mai vechi dec\u00e2t noul. Logic vorbind, vechiul va fi \u00eentotdeauna anterior noului. Din aceast\u0103 pozi\u0163ie, vechiul va putea \u00een continuu s\u0103 secularizeze noul. Fiind mai vechi dec\u00e2t noul, vechiul are, practic, un ascendent ontologic asupra noului. Profit\u00e2nd de el, vechiul va seculariza noul. Concret, aproximativ a\u015fa: vechiul (s\u0103 zicem, providen\u0163a) se metamorfozeaz\u0103 \u00een nou (s\u0103 zicem, progresul). Prin acest proces de metamorfozare, providen\u0163a cre\u015ftin\u0103 (vechiul) e secularizat(\u0103) \u00een progresul modern (noul). Se poate totu\u015fi observa c\u0103, la nivel teoretic, vechiul secularizeaz\u0103 noul, dar, la nivel practic, providen\u0163a este secularizat\u0103 \u00een\u00a0 progres. Vechiul poate seculariza noul pentru c\u0103 secularizarea vechiului \u00een nou (sau a noului de c\u0103tre vechi) e \u00eenf\u0103ptuit\u0103 chiar de vechi, \u00eens\u0103 providen\u0163a nu poate seculariza progresul, pentru c\u0103 nu providen\u0163a \u00eenf\u0103ptuie\u015fte propria ei secularizare \u00een progres, ci o \u201efor\u0163\u0103\u201d \u2013 s\u0103-i zicem \u2013 exterioar\u0103 at\u00e2t providen\u0163ei, c\u00e2t \u015fi progresului, cum ar fi istoria sau chiar istoria culturii. Diferen\u0163a dintre secularizarea activ\u0103 \u00een cazul vechiului asupra noului \u015fi secularizarea pasiv\u0103 \u00een cazul providen\u0163ei \u015fi al progresului nu contrazice nimic din ce-am spus p\u00e2n\u0103 acum. Ca dovad\u0103, iat\u0103 ce-am spus despre tipul de secularizare din miezul demonstra\u0163iei mele, pe care l-am numit intern. Mitologic, secularizarea noului de c\u0103tre vechi poate c\u0103 e mai pu\u0163in evident\u0103. Totu\u015fi, nu e vorba de nimic abscons sau impenetrabil g\u00e2ndirii (noastre) comune. Dac\u0103 vechiul va fi \u00eentotdeauna mai vechi dec\u00e2t noul, atunci vechiul se va \u00eenvechi tot mai mult \u00een compara\u0163ie cu noul. Secularizarea mitologic\u0103 a noului de c\u0103tre vechi se refer\u0103 \u00eentocmai la \u00eenvechirea permanent\u0103, dar \u015fi \u00een progresie infinit\u0103, a vechiului \u00een raport cu noul. A\u015fa se face c\u0103, \u00eenvechindu-se constant, vechiul va \u00eencepe s\u0103 par\u0103, \u00een raport cu noul, ca un timp mitic. Practic, \u00eenvechirea vechiului \u00een raport cu noul va mitiza vechiul, \u015fi nu doar calitatea sa de a fi vechi, ca \u00een cazul seculariz\u0103rii strict cronologice a noului de c\u0103tre vechi. A\u015fadar, cronologic, vechiul secularizeaz\u0103 noul prin recunoa\u015fterea sa de sine ca vechi, iar mitologic, vechiul secularizeaz\u0103 noul prin abilitatea natural\u0103 pe care o are de a se \u00eenvechi \u00een permanen\u0163\u0103. Providen\u0163a (vechiul), \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se tot mai mult de progres (noul), prin simpla scurgere a timpului necuantificat nici \u00een \u201etimp cre\u015ftin\u201d, nici \u00een \u201etemporalitate a modernit\u0103\u0163ii\u201d, devine tot mai confuz\u0103, at\u00e2t de confuz\u0103, \u00eenc\u00e2t se apropie de pragul mitiz\u0103rii, moment \u00een care va ajunge s\u0103 fie un simplu mit. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, \u015fi r\u0103spunsul la ultima \u00eentrebare: c\u00e2t de \u201ecre\u015ftin\u201d mai poate s\u0103 fie vechiul care secularizeaz\u0103 \u015fi noul care e secularizat dac\u0103 secularizarea \u00eens\u0103\u015fi pare s\u0103 fi fost secularizat\u0103. Aproape c\u0103 nu \u00eemi vine s\u0103 m\u0103 opresc din a-mi spune c\u0103 nu poate fi at\u00e2t de simplu pe c\u00e2t pare. P\u00e2n\u0103 la proba contrarie, r\u0103m\u00e2n s\u0103 cred \u00een continuare \u00een simplitatea dezarmant\u0103 a r\u0103spunsului la aceast\u0103 ultim\u0103 \u00eentrebare. Crede\u0163i-m\u0103, totul st\u0103 \u00een \u00eenceputuri. \u00cen \u00eenceputuri mai mult sau mai pu\u0163in arbitrare, cum este \u015fi cre\u015ftinismul, privit ca \u00eenceput, \u00een raport cu alte \u00eenceputuri. Men\u0163in\u00e2nd ca reper fix originea cre\u015ftin\u0103 a vechiului \u015fi a noului, care trebuie secularizat\u0103 \u00een sensul intern al raportului vechiului cu noul, dar \u015fi al noului cu vechiul, a\u015f zice c\u0103, at\u00e2t vechiul secularizator, c\u00e2t \u015fi noul secularizant, r\u0103m\u00e2n categorii invariabil cre\u015ftine, indiferent de gradul de secularizare al seculariz\u0103rii \u00eense\u015fi. \u00centr-adev\u0103r, nu secularizarea seculariz\u0103rii are cum s\u0103 dicteze c\u00e2t de cre\u015ftin poate fi vechiul \u015fi noul, ci raportarea vechiului \u015fi al noului la originea lor cre\u015ftin\u0103 \u015fi, implicit, la men\u0163inerea lor \u00een raza de ac\u0163iune a acestei origini cre\u015ftine. \u00cen fond, e \u015fi logic: c\u00e2t de cre\u015ftin mai poate fi vechiul care secularizeaz\u0103 \u015fi noul care e secularizat trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 numai de apartenen\u0163a lor la cre\u015ftinism \u015fi nu are deci cum s\u0103 \u0163in\u0103 de \u201eauto-meta-referen\u0163ializarea\u201d seculariz\u0103rii acestor dou\u0103 categorii temporale, dar \u015fi logice.\ufeff<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Spuneam \u015fi prin alte lucr\u0103ri c\u0103 vechiul \u015fi noul sunt mai mult dec\u00e2t simple adjective care fac trimitere la o dihotomie temporal\u0103 radical\u0103. Ce probabil mi-a sc\u0103pat \u00eenainte e c\u0103 aceast\u0103 radicalizare a timpului, a\u015fa cum \u00eel \u00een\u0163elegem noi, pare a avea o tent\u0103 moral\u0103 pus\u0103 \u00een termeni manihei\u015fti: fie vechiul e bun (v\u00e2rsta de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[295],"tags":[301,196],"class_list":["post-1048","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1048","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1048"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1048\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1050,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1048\/revisions\/1050"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1048"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1048"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1048"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}