{"id":1063,"date":"2010-05-05T13:14:35","date_gmt":"2010-05-05T10:14:35","guid":{"rendered":"http:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=1063"},"modified":"2010-05-24T14:54:26","modified_gmt":"2010-05-24T11:54:26","slug":"arta-neinceperii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=1063","title":{"rendered":"Arta ne\u00eenceperii"},"content":{"rendered":"<p>Toate ideile necesare m\u0103runtelor eseuri pe care le postez pe blog le notez cu grij\u0103, de team\u0103 s\u0103 nu le mai \u0163in minte sau, cu timpul, s\u0103 nu se dilueze prea tare \u00een uitare, \u00eentr-un caiet negru ce \u00ee\u015fi \u00eencepe existen\u0163a material\u0103, de la st\u00e2nga la dreapta, printr-un cotor de s\u00e2rm\u0103 inoxidabil\u0103, arcuit\u0103 \u00eentr-o spiral\u0103 cu mai multe rotocoale. \u00cen el stau dosite ideile mele toate, \u00een stare de rezumat sau de synopsis. Unele, totu\u015fi nu at\u00e2t de multe pe c\u00e2t m-a\u015f teme s\u0103 se adune, au \u00eencremenit, \u00een pu\u0163inele lor r\u00e2nduri, de c\u00e2teva luni bune, iar altele, nu at\u00e2t de numeroase ca primele, se \u00eentind \u00een foile sale din ce \u00een ce mai scrise \u00eenc\u0103 de anul trecut.<\/p>\n<p><!--more-->Totu\u015fi, recunosc, sunt destul de muncitor \u015fi nu le dau voie s\u0103 se \u00eenmul\u0163easc\u0103 prea tare \u015fi s\u0103 \u00eemi r\u0103v\u0103\u015feasc\u0103 cu totul caietul meu pre\u0163ios, negru \u015fi pitit de fric\u0103 s\u0103 nu fie descoperit printre ni\u015fte c\u0103r\u0163i \u00een opuri masive de h\u00e2rtie \u015fi grele de praf. \u00cenc\u0103 \u00eenainte s\u0103 v\u0103d c\u0103 se adun\u0103 prea multe \u00een paginile sale, trec la ofensiv\u0103 \u015fi o aleg pe cea mai st\u0103tut\u0103 dintre toate, pe care o a\u015fez, din rezumat sau din synopsis, \u00eenapoi \u00een minte ca s\u0103 o pot astfel \u00eentregi cu ce mi se va mai fi acumulat \u00eentre timp \u00een cap p\u00e2n\u0103 s\u0103 o torn, \u00een forma ei final\u0103 de eseu m\u0103runt, \u00een urm\u0103toarea postare de pe blog.<\/p>\n<p>Dar recunosc \u015fi c\u0103, \u00een ciuda h\u0103rniciei mele \u00eenn\u0103scute, nu \u00eentotdeauna reu\u015fesc s\u0103 \u0163in pasul cu propriile mele idei, \u00een special pe m\u0103sur\u0103 ce, provizoriu, le pun spre p\u0103strare \u00een caietul meu, iar c\u00e2teodat\u0103 mi s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 r\u0103m\u00e2n chiar \u015fi \u00een urm\u0103 cu transformarea lor \u00een g\u00e2nduri ispr\u0103vite, dar \u015fi, foarte rar, pe unele s\u0103 le uit cu des\u0103v\u00e2r\u015fire \u00een starea lor de rezumat sau de synopsis \u00eenainte s\u0103 le reg\u0103sesc prin cine \u015ftie ce \u00eent\u00e2mplare fericit\u0103.<\/p>\n<p>\u015ei, atunci, de c\u00e2te ori p\u0103\u0163esc ru\u015finea s\u0103 nu fac fa\u0163\u0103 propriului meu caiet, aproape niciodat\u0103 nu \u00eemi dau seama c\u0103 astfel pun um\u0103rul la construc\u0163ia unei arte personale a ne\u00eenceperii. De cele mai multe ori ajung totu\u015fi s\u0103 m\u0103 de\u015ftept \u015fi s\u0103 con\u015ftientizez ce am f\u0103cut, \u00eens\u0103, mai de fiecare dat\u0103, e deja prea t\u00e2rziu: arta ne\u00eenceperii e at\u00e2t de avansat\u0103 \u00een caietul meu, \u00eenc\u00e2t pretinde, cer\u00e2nd-o imperios, s\u0103 fie \u015fi ea postat\u0103 pe blog, al\u0103turi de celelalte arte nenum\u0103rate despre care, \u00een subsidiar \u00een eseurile mele m\u0103runte, am scris f\u0103r\u0103 s\u0103 le \u015fi \u00eemplinesc ca atare.<\/p>\n<p>Dac\u0103 ar fi s\u0103 o vad a\u015fa cum \u015fi este, ca o entitate autonom\u0103 \u015fi de sine st\u0103t\u0103toare, probabil c\u0103, \u00eentr-un t\u00e2rziu, tot ar trebui s\u0103 \u00eei recunosc dreptul inalienabil la propria existen\u0163\u0103, dar s\u0103 \u00eei dau \u015fi dreptate c\u00e2nd \u00eemi cere, din ce \u00een ce mai imperios, s\u0103 o al\u0103tur suratelor ei din m\u0103runtele mele eseuri aflate deja pe blog.<\/p>\n<p>La fel, dac\u0103 a\u015f putea s\u0103 deslu\u015fesc \u015fi ce exact \u00eemi zice \u00een pl\u00e2ngerile ei repetate \u015fi din ce \u00een ce mai agasante s\u0103 o postez odat\u0103 \u00een compania celorlalte \u201earte poetice\u201d \u2013 a\u015fa cum nume\u015fte ea celelalte eseuri m\u0103runte pe care am apucat s\u0103 le termin \u2013, probabil nimeni nu m-ar crede s\u0103 le spun c\u0103 ea de fapt a prins glas \u00een capul meu doar s\u0103 se r\u0103zbune pe mine fiindc\u0103 n-am \u00een\u0163eles deloc st\u00e2njenitorul paradox \u00een care aritmia noetic\u0103 m\u0103 \u00eempinsese s-o \u00eemping \u015fi pe ea.<\/p>\n<p>\u00cens\u0103 chiar a\u015fa a fost. Lamenta\u0163iile propriei mele arte a ne\u00eenceperii au avut \u00eenc\u0103 o dat\u0103 dreptate. Ea c\u0103p\u0103tase voce \u00een g\u00e2ndurile mele, probabil vinovate exact de ceea ce m\u0103 acuza c\u0103 nu pricepusem, numai pentru c\u0103 nu \u00eemi d\u0103dusem suficient de mult silin\u0163a s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u00e2t de tare suferise, \u00een at\u00e2tea \u015fi at\u00e2tea foi paralizate \u00een aceea\u015fi stare de rezumat sau de synopsis, din cauza unui paradox at\u00e2t de st\u00e2njenitor.<\/p>\n<p>Totu\u015fi, eu, spre ru\u015finea mea, am continuat s\u0103 nu \u00een\u0163eleg despre ce paradox st\u00e2njenitor vorbea, de\u015fi \u00eencepusem s\u0103 \u00eemi dau seama c\u0103 \u00eemi sc\u0103pase ceva \u00eentr-adev\u0103r semnificant, \u015fi am umplut \u00een continuare pagini \u00eentregi de idei \u00een caietul meu negru, toate sinistrate \u00een rezumat sau \u00een synopsis \u00eentocmai ca \u015fi cele dinainte.<\/p>\n<p>\u015ei ce puteam s\u0103 fac, m\u0103 t\u00e2nguiam f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015fi \u00eendr\u0103znesc a m\u0103 \u00eentreba direct, dac\u0103 propriul meu caiet, pe care \u00eentotdeauna \u00eel ascundeam s\u0103 nu fie g\u0103sit \u015fi pr\u0103dat de ideile \u00eempr\u0103\u015ftiate \u00een el, d\u0103duse \u00een obiceiul de a se \u00eenchide cu totul de mine \u00een paginile sale inteligibile, ilizibile \u015fi chiar ezoterice&#8230; \u00cen astfel de condi\u0163ii vitrege, tot ce mai puteam face era doar s\u0103 \u00eel mai r\u0103sfoiesc c\u00e2teodat\u0103: \u00eentotdeauna \u00een ciuda mu\u0163eniei sale \u00een stare de rezumat sau de synopsis.<\/p>\n<p>Probabil, nu mai contest nimic, a sf\u00e2r\u015fit prin a m\u0103 ur\u00ee fiindc\u0103 nu am p\u0103truns \u00eendeajuns paradoxul st\u00e2njenitor de a c\u0103rui existen\u0163\u0103 nu f\u0103cuse dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 anun\u0163e, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u015fi c\u0103zneasc\u0103 s\u0103 mi-l explice. De aceea a\u015f putea s\u0103 o ur\u0103sc \u015fi eu, \u00een fond, pentru lipsa ei de respect fa\u0163\u0103 de cine a creat-o. Dac\u0103 nu m-a\u015f fi pierdut tot mai des \u00een propriile mele idei, pierz\u00e2ndu-m\u0103 din ce \u00een ce mai tare de ele, cum ar mai fi putut s\u0103 apar\u0103 propria mea art\u0103 a ne\u00eenceperii? At\u00e2ta mai am s\u0103 o \u00eentreb. Cum ar mai fi venit pe lume dac\u0103 nu a\u015f fi l\u0103sat \u00een caietul meu negru at\u00e2t de multe idei \u00een stare de rezumat sau de synopsis? At\u00e2ta mai vreau s\u0103-mi zic\u0103: cum mi-ar mai fi devenit ea art\u0103 a ne\u00eenceperii dac\u0103 nu a\u015f fi \u00eencurajat-o s\u0103 se adune, din at\u00e2tea st\u0103ri rezumative \u015fi sinoptice uitate \u00een caietul paginilor mele, \u00een chiar ne\u00eenceperea primordial\u0103, singura \u00een a c\u0103rei ne\u00eencepere esen\u0163ial\u0103 poate r\u0103m\u00e2ne, ca art\u0103 a ne\u00eenceperii, <em>poetic<\/em> ne\u00eenceput\u0103?<\/p>\n<p>Norocul meu e altul.<\/p>\n<p>\u00centr-o sear\u0103 de \u00eenceput de mai, c\u00e2nd deja renun\u0163asem cu totul s\u0103 mai g\u0103sesc \u00een arta ne\u00eenceperii pu\u0163in\u0103 \u00een\u0163elegere de a-mi explica ce \u00eenseamn\u0103 pentru ea a\u015fa-zisul paradox st\u00e2njenitor de a c\u0103rui existen\u0163\u0103 pl\u00e2ngerile ei doar m\u0103 aten\u0163ionaser\u0103, m-am trezit c\u0103 \u00eemi deschid caietul negru s\u0103 notez \u00een el \u00eenc\u0103 o idee \u00een stare de rezumat sau de synopsis.<\/p>\n<p>Aproximativ, ea suna a\u015fa:<\/p>\n<p>Paradoxul st\u00e2njenitor al artei ne\u00eenceperii, pe care ne\u00eenceperea mea sistematic\u0103 \u00een eseuri variat m\u0103runte a provocat-o, st\u0103, const\u00e2nd confortabil \u00een ea, \u00een faptul c\u0103, de\u015fi arta ne\u00eenceperii e practic singura art\u0103 pe care am \u00eemplinit-o p\u00e2n\u0103 la ultima ei consecin\u0163\u0103, iar niciunul dintre eseurile mele m\u0103runte nu poart\u0103 \u00een ele, \u00een afar\u0103 de c\u00e2te o idee finalizat\u0103, o art\u0103 autentic\u0103, eu tot pe ele am ales s\u0103 le urc pe blog, \u00een loc s\u0103 o urc pe ea \u2013 eventual \u2013 numai pe ea, pentru c\u0103 doar eseurile mele m\u0103runte au des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een cuprinsul lor ideea fundamental\u0103 c\u0103 nicio art\u0103 veritabil\u0103 nu poate exista strict ca \u00eemplinire ideatic\u0103 absolut\u0103.\ufeff<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Toate ideile necesare m\u0103runtelor eseuri pe care le postez pe blog le notez cu grij\u0103, de team\u0103 s\u0103 nu le mai \u0163in minte sau, cu timpul, s\u0103 nu se dilueze prea tare \u00een uitare, \u00eentr-un caiet negru ce \u00ee\u015fi \u00eencepe existen\u0163a material\u0103, de la st\u00e2nga la dreapta, printr-un cotor de s\u00e2rm\u0103 inoxidabil\u0103, arcuit\u0103 \u00eentr-o spiral\u0103 [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[295],"tags":[301,196],"class_list":["post-1063","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1063","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1063"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1063\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1072,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1063\/revisions\/1072"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1063"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1063"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1063"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}