{"id":1132,"date":"2011-05-26T16:44:04","date_gmt":"2011-05-26T13:44:04","guid":{"rendered":"http:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=1132"},"modified":"2011-05-26T20:37:21","modified_gmt":"2011-05-26T17:37:21","slug":"literatura-ca-%c2%abpetite-histoire%c2%bb-a-realitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=1132","title":{"rendered":"Literatura ca \u00abpetite histoire\u00bb a realit\u0103\u0163ii"},"content":{"rendered":"<p>C\u00e2nd am scris <em>Literatura ca istorie a realit\u0103\u0163ii<\/em>, am luat exclusiv \u00een seam\u0103 dimensiunea <em>birocratic-arhivabil\u0103<\/em> a literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii. Atunci n-am \u0163inut cont de cealalt\u0103 dimensiune a literaturii, c\u0103rora, ambelor \u00een sf\u00e2r\u015fit aduse \u00een aceea\u015fi paradigm\u0103 fundamental\u0103 a literaturii ca istorie (neutru \u201eistoricizabil\u0103\u201d) a realit\u0103\u0163ii, li se poate ata\u015fa \u00eenc\u0103 una, supra-structural\u0103, cu rol unificator. \u00cen primul r\u00e2nd, nu ajunsesem s\u0103 \u00een\u0163eleg \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, nu d\u0103dusem nicio importan\u0163\u0103 dimensiunii <em>diarist-arhivabile<\/em> a literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii. \u00cen acel moment, \u00eenregistrarea fidel\u0103 \u015fi monitorizarea impar\u0163ial\u0103 \u2013 aproape mecanic\u0103 \u2013 a realit\u0103\u0163ii, pe care o \u00eentreprinde literatura \u00een fiecare pagin\u0103 scris\u0103 a ei, nu o percepusem dec\u00e2t \u00een latura ei strict <em>public\u0103<\/em>, nu \u00eens\u0103 \u015fi \u00een cea <em>intim\u0103<\/em>. E\u015fuasem, la acea dat\u0103, s\u0103 pricep c\u0103 procesul \u2013 birocratic sau diarist \u2013 de arhivare a realit\u0103\u0163ii, la care literatura exceleaz\u0103, e mai complex \u015fi dec\u00e2t a\u015f fi anticipat: c\u0103 se petrece nu \u00eentr-un singur mod, ci \u00een dou\u0103. Celui public, din eseul precedent, \u00eei voi ad\u0103uga, \u00een eseul de fa\u0163\u0103, \u015fi pe cel intim. \u00cen al doilea r\u00e2nd, scriind <em>Literatura ca istorie a realit\u0103\u0163ii<\/em>, nu mi-am dat seama c\u0103 materia unei scrieri pe o asemenea tem\u0103 este at\u00e2t deopotriv\u0103 nelimitat\u0103 \u015fi ilimitabil\u0103, c\u00e2t \u015fi, fiind astfel, un posibil exemplu \u2013 ideal \u2013 de exerci\u0163iu eidotomic: unde \u201esubiectul\u201d (<em>eido-<\/em>), care e pretabil \u201em\u0103run\u0163irii\u201d (<em>-tomic<\/em>), pare s\u0103 nu aib\u0103 niciun sf\u00e2r\u015fit teoretic, ci doar unul adus \u00een practic din ra\u0163iuni, ca s\u0103 zic a\u015fa, singular extra-eidotomice.<\/p>\n<p><!--more-->Fr\u00e2ntura de realitate pe care o propun literaturii spre metabolizare istoric\u0103 trebuie metabolizat\u0103, practic, memorialistic dac\u0103 vrea s\u0103 consemneze mecanismele paradigmei \u2013 deductibil ancilare \u2013 a literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii. Simultan, ea face parte \u015fi din acela\u015fi Charles Dickens al conceptualiz\u0103rii ini\u0163iale, \u015fi din una din amintirile cele mai pregnant-neimportante pe care le-am tr\u0103it vreodat\u0103. Important, \u00eenainte s-o a\u015fez pe h\u00e2rtie \u00een ambele sale ipostaze puse fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, e c\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163ile ei am\u00e2ndou\u0103 vor s\u0103 transmit\u0103, practic, acela\u015fi lucru despre natura uman\u0103: o dovad\u0103 \u00een plus, dac\u0103 mai era nevoie, c\u0103 literatura, \u00eentr-adev\u0103r, e chiar foarte capabil\u0103 s\u0103 \u00eenmagazineze, \u00een receptacolele sale a\u015fa-zis anti-reale (fic\u0163ionale), tot ce realitatea, aparent neverosimil\u0103, e \u00een stare s\u0103 produc\u0103.<\/p>\n<p>Eram \u00eenc\u0103 student, cred, prin 2000 sau poate chiar ceva mai t\u00e2rziu, \u00een 2001. Cert e c\u0103 nu mi-am notat niciodat\u0103 anul sau data precis\u0103 a \u00eent\u00e2mpl\u0103rii c\u0103reia aveam s\u0103-i fiu martor aproape f\u0103t\u0103 voie \u2013 \u015fi de aceea, dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc bine, ce-am v\u0103zut, de la distan\u0163a potrivit\u0103 unei st\u0103ri perfecte de incognito, putea s\u0103 fi avut loc \u015fi \u00een alt an, dar \u00een orice caz nu \u00een ultimii \u015fase \u015fi un pic.<\/p>\n<p>\u00cen acea dup\u0103-amiaz\u0103 \u2013 fiindc\u0103, dup\u0103 toate probabilit\u0103\u0163ile, soarele trecuse bini\u015for de pr\u00e2nz \u2013 m\u0103 aflam la shopping (epoca respectiv\u0103 nu mai era de mult una a cump\u0103r\u0103turilor) \u00eentr-unul dintre primele supermarketuri post-decembriste ridicate la noi \u00een jude\u0163. Obosisem de at\u00e2ta cutreierat consumist \u015fi m\u0103 odihneam pe un scaun \u2013 cred. Din p\u0103cate, pentru c\u0103 evenimentul pe care-l consemnez abia acum, \u015fi doar \u00een contextul \u2013 prelungit \u2013 al ideii c\u0103 literatura \u00eei serve\u015fte realit\u0103\u0163ii drept istorie \u2013 unica sau cea mai bun\u0103 dintre toate \u2013, nu era unul prin nimic important \u015fi demn de re\u0163inut, nu mai \u0163in minte cu exactitate niciunul dintre am\u0103nuntele care l-ar putea fixa mai bine \u00een propriul s\u0103u timp. Oricum, pentru ce vreau s\u0103 transmit \u00een continuarea eseului originar, aici, detaliile pe care nu mi le mai amintesc nu au nicio relevan\u0163\u0103: nici nu deformeaz\u0103, nici nu falsific\u0103 \u00eent\u00e2mplarea respectiv\u0103.<\/p>\n<p>Deci \u00eemi tr\u0103geam pu\u0163in suflul, pe un scaun, dup\u0103 ce mi-l pierdusem cu totul \u00een peregrin\u0103rile mele eminamente materialiste din ziua cu pricina. Fire\u015fte c\u0103, odihnindu-m\u0103, a\u015f putea s\u0103 zic c\u0103 m\u0103 uitam la tot ce se petrecea \u00een largul ochilor mei, totu\u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015fi v\u0103d, precis, nimic din toate lucrurile care se consumau \u00een orizontul meu vizual.<\/p>\n<p>Dar, la un moment dat, tat\u0103l meu, pe care-l \u00eenso\u0163eam \u00een aceea\u015fi febr\u0103 mercantil\u0103, \u00eemi face semn, discret, cu m\u00e2na s\u0103 m\u0103 uit \u00eenspre u\u015fa de ie\u015fire din supermarket, care se \u00eenchidea \u015fi se deschidea \u00een alternan\u0163a morbid\u0103 a unui senzor de mi\u015fcare, probabil, defect. \u00centorc\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103tre zona de proasp\u0103t interes a tat\u0103lui meu, c\u0103ut\u0103tura mea, p\u00e2n\u0103 mai adineaori difuz\u0103 \u015fi general\u0103, mi se limpeze\u015fte brusc \u00een vederea ascu\u0163it\u0103 \u015fi specializat\u0103 a omului co-interesat de ce se \u00eent\u00e2mpla la doar un metru \u00een fa\u0163a u\u015fii ce-ar fi putut foarte bine s\u0103 existe \u015fi \u00een <em>Christine<\/em>.<\/p>\n<p>Acolo, la o m\u0103su\u0163\u0103 de plastic, \u00een picioare, n\u0103du\u015fi\u0163i ca vai de ei (\u015fi nu doar pentru c\u0103, \u00een ciuda c\u0103ldurii abundente din\u0103untru, refuzaser\u0103 sau mai degrab\u0103 uitaser\u0103 s\u0103-\u015fi dea jos cu\u015fmele \u015fi cojoacele mi\u0163oase), doi b\u0103rba\u0163i ce p\u0103reau a fi, dup\u0103 toat\u0103 fiin\u0163a lor, fie muncitori, fie \u0163\u0103rani, se \u00eenver\u015funaser\u0103, aproape \u00eempotriva voin\u0163ei lor, s\u0103 nu plece nic\u0103ieri dimprejurul locului lor de os\u00e2nd\u0103 p\u00e2n\u0103 ce nu ispr\u0103vesc de scris \u2013 ceva, \u00een orice caz. La \u00eenceput, nu mi-am dat prea bine seama de ce b\u0103rba\u0163ii aceia, apleca\u0163i pe jum\u0103tate asupra micii mese de plastic c\u0103reia \u00eei flancaser\u0103 latura opus\u0103 u\u015fii electronice, ar\u0103tau a\u015fa de chinui\u0163i \u015fi de tortura\u0163i de ceva at\u00e2t de simplu \u015fi chiar rudimentar cum e dimensiunea mecanic\u0103, pur scriptural\u0103, a scrisului. Bine\u00een\u0163eles, nici mai t\u00e2rziu n-am reu\u015fit s\u0103 pricep cum se face c\u0103 pe cei doi b\u0103rba\u0163i \u00eei \u00eenghi\u0163ise, pur \u015fi simplu, infernul, care, \u00een cazul lor, \u00eenc\u0103puse exact \u00een pu\u0163ul str\u00e2mt al unui pix de un leu. Cert e doar c\u0103 ditamai adul\u0163ii, trecu\u0163i obligatoriu prin \u015fcoal\u0103, s-au v\u0103zut cuceri\u0163i \u015fi cople\u015fi\u0163i, \u00een fa\u0163a colii de h\u00e2rtie pe care mai repede au m\u00e2njit-o pe la col\u0163uri dec\u00e2t s-o fi umplut cu r\u00e2nduri-r\u00e2nduri de g\u00e2nduri coerent notate, de elementara fizic\u0103 a scrisului, ale c\u0103rei p\u00e2rghii \u015fi unghiuri naturale se rigidizaser\u0103 \u00eentre degetele lor boante p\u00e2n\u0103 \u00een cel mai \u00eenalt grad al incomprehensiunii umane.<\/p>\n<p>Atunci, prins \u00een jocul serios al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, nu puteam s\u0103 fi anticipat c\u0103 asistam, de fapt, la una dintre poten\u0163ial infinitele reiter\u0103ri ale jocului consemnator dintre literatur\u0103 \u015fi realitate. La fel, n-a\u015f fi putut, \u00een acele momente \u00een care devenisem un martor f\u0103r\u0103 voie a scenei ce se petrecea la ceva distan\u0163\u0103 \u00een raza c\u00e2mpului meu vizual, s\u0103 anticipez c\u0103 exista \u00eenc\u0103 un martor al evenimentului respectiv: unul, spre deosebire de mine, niciodat\u0103 f\u0103r\u0103 voie \u015fi \u00eentotdeauna mai degrab\u0103 poten\u0163ial, \u015fi nu unul confirmat \u00een actualitatea fizic\u0103 a unui trup mut privitor la spectacolul vie\u0163ii. Dac\u0103 a\u015f fi reu\u015fit s\u0103 \u00een\u0163eleg \u2013 s\u0103 con\u015ftientizez \u2013 prezen\u0163a extrem de puternic\u0103, de\u015fi inefabil\u0103, dar ineluctabil\u0103, a literaturii care, nev\u0103zut\u0103 \u015fi nesim\u0163it\u0103 de nimeni, \u00ee\u015fi face mereu datoria \u015fi monitorizeaz\u0103 \u015fi \u00eenregistreaz\u0103 \u2013 \u015fi, prin consemnarea fidel\u0103, istoricizeaz\u0103 \u2013 independent de orice influen\u0163\u0103 \u2013 realitatea \u00eenconjur\u0103toare \u2013 dac\u0103, privind nu doar la cei doi sisifi pierdu\u0163i \u00een arcanele <em>scripturalului<\/em> brut (c\u0103ci de <em>scriitural<\/em> ar fi \u015fi inutil s\u0103 se mai pun\u0103 problema\u2026), ci \u015fi la aerul din jur, dar \u015fi la atmosfera care plutea \u00een supermarket deasupra capetelor noastre ignorante, a\u015f fi fost \u00een stare m\u0103car s-o percep \u00een exerci\u0163iul func\u0163iunii ei \u2013 dac\u0103, \u00een fine, a\u015f fi putut s-o intuiesc f\u0103c\u00e2nd istorie, ulterior verificabil\u0103 \u015fi analizabil\u0103, din orice bucat\u0103 grosier\u0103 a realit\u0103\u0163ii noastre \u2013 probabil c\u0103, \u00eentr-un asemenea caz fericit, a\u015f fi ajuns, ridic\u00e2ndu-m\u0103 cu nea\u015fteptat\u0103 u\u015furin\u0163\u0103, la cel mai \u00eenalt grad al comprehensiunii umane: \u015fi, bucur\u00e2ndu-m\u0103 de performan\u0163a mea, practic incredibil\u0103, nu m-a\u015f mai fi mirat at\u00e2\u0163ia ani de zile de inabilitatea unora \u015fi de-a m\u00e2nui, pur scriptural, un instrument al scriituralului, oricare ar fi el.<\/p>\n<p>Dar \u00eent\u00e2mplarea la care am fost eu martor, martor la a c\u0103rei desf\u0103\u015furare \u00eens\u0103\u015fi literatura a fost, nu ar fi ajuns, totu\u015fi, pentru a o putea ridica, scena cu pricina, \u015fi la rangul de invariant al realit\u0103\u0163ii, pe care literatura nu doar \u00eel cuprinde \u00een vastele ei anale istorice, ci \u00eel \u015fi universalizeaz\u0103 gra\u0163ie repetabilit\u0103\u0163ii sale dovedite cu mai multe ocazii. Simpla mea m\u0103rturie \u2013 subiectiv\u0103 \u2013 a unei asemenea \u00eemprejur\u0103ri pare, deci, s\u0103 fie complet insuficient\u0103 pentru a face dintr-o astfel de \u00eent\u00e2mplare norm\u0103 pentru o categorie \u00eentreag\u0103 de evenimente. E nevoie de ceva \u00een plus. \u015ei nu e prea greu de ghicit despre ce este vorba. Istoria \u00een care literatura \u00eendosariaz\u0103 realitatea \u2013 cu \u00eentregul s\u0103u evantai de fapte \u015fi de ocuren\u0163e mai importante sau mai neimportante; mai publice sau mai intime; mai celebre sau mai triviale; mai \u201eistoricizabile\u201d sau mai \u201eanonimizabile\u201d \u2013 nu a fost niciodat\u0103 integral oficial\u0103. Istoria, pre-istoricizat\u0103, nu-i dec\u00e2t o colec\u0163ie aleatorie de zvonuri \u015fi de spuse: de cine \u015fi pentru cine, \u00een faza sa pre-istoricizat\u0103, practic nimeni nu \u015ftie. Ca s\u0103 se istoricizeze, istoria trebuie, \u00eentr-un fel sau altul, s\u0103 scape de oralitatea inerent\u0103 originii sale. Trebuie, deci, s\u0103 se oficializeze: s\u0103 apeleze la autoritatea unuia dintre elementele care o alc\u0103tuiesc. Cum se face selec\u0163ia \u015fi cum se ajunge la concluzia c\u0103 acea bucat\u0103 brut\u0103 de realitate, \u015fi nu alta, e transformabil\u0103 \u00een autoritate \u2013 nimeni nu pare dispus s\u0103 detalieze. \u00cen definitiv, important nu e procesul prin care se ajunge la autoritate, ci autoritatea gata f\u0103cut\u0103 \u015fi \u00een stare s\u0103 ac\u0163ioneze ca invariant \u00een raport cu \u201erestul de realitate\u201d devenit, \u00een urma procesului prin care s-a format autoritatea, suma varian\u0163ilor care i se subordoneaz\u0103.<\/p>\n<p>Vechii \u015fi, \u00een mare m\u0103sur\u0103, uitatei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri c\u0103reia eu \u015fi tat\u0103l meu i-am fost martori \u2013 eu contrariat, iar tat\u0103l meu, doar amuzat \u015fi probabil c\u0103 nu mai mult \u2013 \u00eei trebuie, <em>ei bine<\/em>, o astfel de autoritate ca s\u0103 nu mai fac\u0103 parte din masa amorf\u0103 a realit\u0103\u0163ii nediferen\u0163iate pe care literatura, la fel de nediferen\u0163iator, o metamorfozeaz\u0103 \u00een istorie. \u015ei eu, absolut \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, am g\u0103sit \u2013 \u00een acela\u015fi Charles Dickens al istoriciz\u0103rii ini\u0163iale a realit\u0103\u0163ii de literatur\u0103, doar c\u0103 nu tot \u00een <em>Little Dorrit<\/em> (<em>Mica Dorrit<\/em>), ci \u00een <em>Bleak House<\/em> (<em>Casa umbrelor<\/em>) \u2013 fix reperul care s\u0103-mi ridice amintirea despre cei doi b\u0103rba\u0163i, dobor\u00e2\u0163i p\u00e2n\u0103 \u015fi de simpla mecanic\u0103 a scrisului \u2013 scripturalul \u2013, la rang de autoritate suprem\u0103.<\/p>\n<p>\u00cen capitolul care face trecerea de la frumuse\u0163e la ur\u00e2\u0163enie (ambele fizice), personajul central al romanului (\u015fi unul dintre cei doi naratori ai s\u0103i), Miss Esther Summerson (Hawdon dup\u0103 tat\u0103 \u015fi Woodcourt dup\u0103 so\u0163), ocup\u00e2ndu-se intens de educa\u0163ia servitoarei sale, Charley, o surprinde pe micu\u0163a menajer\u0103 \u00een toiul asalturilor ei \u2013 \u00eentruna repetate \u2013 asupra tocului, pe care degeaba se tot chinuie\u015fte s\u0103-l \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 \u00eentre degetele sale insensibile, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 ca cele boante ale celor doi in\u015fi surprin\u015fi de mine, la mecanica elementar\u0103 ce-i alc\u0103tuie\u015fte scrisului scripturalul:<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p>I had not been at home again many days when one evening I went upstairs into my own room to take a peep over Charley\u2019s shoulder and see how she was getting on with her copy-book. Writing was a trying business to Charley, who seemed to have no natural power over a pen, but in whose hand every pen appeared to become perversely animated, and to go wrong and crooked, and to stop, and splash, and sidle into corners like a saddle-donkey. (Charles Dickens, <em>Bleak House<\/em>, 1994: 391)<\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen sf\u00e2r\u015fit, literatura ca istorie a realit\u0103\u0163ii e un fapt \u00eemplinit. Chiar dublu \u00eenf\u0103ptuit.<\/p>\n<p>\u00cent\u00e2i \u015fi-nt\u00e2i, am spus c\u00e2te ceva despre dimensiunea public\u0103, birocratic-arhivabil\u0103 a literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii. Abia apoi, \u00een eseul pe care-l termin \u00eendat\u0103, am amintit (\u00eentre timp d\u00e2ndu-mi seama c\u0103 nu epuizasem \u2013 teoretic \u2013 deloc starea literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii) \u015fi dimensiunea intim\u0103, diarist-arhivabil\u0103 a literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii. \u015ei, mai presus de dualitatea conceptual\u0103, dar \u2013 \u00een fond \u2013 \u015fi func\u0163ional\u0103 a literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii (unde literatura \u00eei <em>este<\/em> realit\u0103\u0163ii istorie, iar realitatea \u00eei <em>devine<\/em> literaturii istorie), cert e un singur lucru: literatura ca istorie a realit\u0103\u0163ii, \u00een dublul ambelor compliniri pe care le comport\u0103, chiar pare a fi exerci\u0163iul eidotomic ideal \u2013 nelimitat \u015fi ilimitabil \u2013 dublu \u00een realizarea sa consemnatoare \u2013 dual \u00een alternan\u0163ele sale ontice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2nd am scris Literatura ca istorie a realit\u0103\u0163ii, am luat exclusiv \u00een seam\u0103 dimensiunea birocratic-arhivabil\u0103 a literaturii ca istorie a realit\u0103\u0163ii. Atunci n-am \u0163inut cont de cealalt\u0103 dimensiune a literaturii, c\u0103rora, ambelor \u00een sf\u00e2r\u015fit aduse \u00een aceea\u015fi paradigm\u0103 fundamental\u0103 a literaturii ca istorie (neutru \u201eistoricizabil\u0103\u201d) a realit\u0103\u0163ii, li se poate ata\u015fa \u00eenc\u0103 una, supra-structural\u0103, cu [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[295],"tags":[301,196],"class_list":["post-1132","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1132","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1132"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1132\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1134,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1132\/revisions\/1134"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1132"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1132"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1132"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}