{"id":1180,"date":"2012-02-24T17:40:03","date_gmt":"2012-02-24T15:40:03","guid":{"rendered":"http:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=1180"},"modified":"2012-02-25T14:03:00","modified_gmt":"2012-02-25T12:03:00","slug":"rememorari-reconsiderari-reiterari-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=1180","title":{"rendered":"Rememor\u0103ri, reconsider\u0103ri, reiter\u0103ri&#8230; (1)"},"content":{"rendered":"<p>Da, m-a toropit melancolia. R\u0103sfoind \u00eentreaga mea arhiv\u0103 de scrieri avortate, brutal, fiecare, \u00eentr-un alt moment al conceperii, m-au \u00eent\u00e2mpinat, \u00een vastitatea lor nefinisat\u0103, texte c\u0103rora nu le-a fost dat s\u0103 fie nici terminate, nici publicate.<\/p>\n<p><!--more-->\u015ei, privindu-le direct \u00een necizela\u0163ii lor ochi manuscri\u015fi, \u00eemi dau pe nea\u015fteptate seama c\u0103 stau fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, la modul concretissim pe care mi l-a\u015f fi \u00eendr\u0103znit a-l visa, cu, probabil, \u015fansa irepetabil exemplar\u0103 de a smulge, din teoria cumva blocat\u0103 \u00een propria sa \u00eeng\u0103lare abstract\u0103, tot ce mi-am \u00eenchipuit c\u0103 adev\u0103rata literatur\u0103 virtual\u0103 ar chiar putea \u2013 fiindc\u0103-n 2012 musai trebuie \u2013 s\u0103 fie.<\/p>\n<p>M\u0103 ab\u0163in \u2013 c\u00e2t \u00eemi permite de tare \u00eencordarea mu\u015fchilor oculari \u2013 s\u0103 intru \u00een acelea\u015fi am\u0103nunte ale, totu\u015fi, \u00eenc\u0103, \u015fi \u00een nu mic\u0103 m\u0103sur\u0103, netestatei concep\u0163ii despre literatura virtual\u0103 <em>per se<\/em>. \u0162in minte c\u0103 le-am pomenit pe toate \u2013 \u015fi \u00een toate am intrat p\u00e2n\u0103-n ultimul ad\u00e2nc pe care li l-am v\u0103zut \u2013 atunci c\u00e2nd m-am ocupat de ele; atunci c\u00e2nd, \u00een premier\u0103, mi-a venit insolita idee c\u0103 literatura virtual\u0103, dac\u0103 (se) vrea cu adev\u0103rat funciar virtual\u0103, trebuie neap\u0103rat s\u0103 fie \u2013 s\u0103 poat\u0103 fi \u00een orice moment al existen\u0163ei sale \u2013 exclusiv antum\u0103. Deci, literatura genuin virtual\u0103 ar fi literatura, concluzionam eu, care nu (mai) are de ce \u2013 oricum ne(mai)put\u00e2nd \u2013 s\u0103 fie <em>\u015fi<\/em> postum\u0103.<\/p>\n<p>C\u0103ut\u00e2ndu-mi, a\u015fadar, foile virtuale, direct \u00een necizela\u0163ii lor ochi manuscri\u015fi, mi-am mai dat seama de ceva; e vorba de un lucru tot at\u00e2t de important cum a fost \u015fi con\u015ftientizarea faptului c\u0103, iat\u0103, \u015fansa de-a transforma \u00een realitate fosta-mi odat\u0103 idee insolit\u0103 nu s-a ar\u0103tat niciodat\u0103 mai prielnic\u0103 \u00eemplinirii ca \u00een plin\u0103 toropeal\u0103 melancolic\u0103: ale c\u0103rei \u00eentinderi necunoscute \u00eenc\u0103 le parcurg. M\u0103 refer la efortul, aproape sisific, pe care autorul specific literaturii cu adev\u0103rat virtuale e obligat s\u0103-l depun\u0103 \u2013 \u015fi s\u0103 nu-l abandoneze indiferent de c\u00e2t de greu \u00eei e \u2013 dac\u0103 vrea s\u0103-i r\u0103m\u00e2n\u0103, \u00een totalitate, opera antum\u0103. E o trud\u0103 intens\u0103 \u015fi continu\u0103 men\u0163inerea permanent\u0103 \u00een literatura virtual\u0103. Nu este, asemenea literaturii tradi\u0163ionale \u2013 care se \u00eemparte \u015fi \u00eentr-o parte antum\u0103, \u015fi \u00eentr-o parte postum\u0103 \u2013, pasiv\u0103 \u015fi complet dependent\u0103 de capriciile \u2013 \u00eentotdeauna tardive \u015fi, \u00een esen\u0163\u0103, istorice \u2013 ale destinului: oricum s-ar \u00eenvrednici el s\u0103 apar\u0103. Dimpotriv\u0103: literatura realmente virtual\u0103 este \u2013 \u015fi nu are \u00eencotro dec\u00e2t s\u0103 fie \u00eentocmai \u2013 complet activ\u0103 \u015fi integral independent\u0103 de for\u0163e exterioare precum destinul. Autorul firesc \u2013 natural \u2013 al literaturii virtuale e c\u00e2t se poate de obligat s\u0103 fie \u2013 mai degrab\u0103 s\u0103 se simt\u0103 \u2013 con\u015ftient de lupta pe care o d\u0103, \u00een fiecare moment al existen\u0163ei literaturii sale, pentru a o feri \u2013 pe ea \u2013 s\u0103 recad\u0103 \u00een formele \u00eenc\u0103 at\u00e2t de \u00eembietoare ale vechii literaturi; c\u0103reia, tot provizoriu, continui s\u0103-i zic \u201etradi\u0163ional\u0103\u201d.<\/p>\n<p>Postumitatea literar\u0103 \u2013 \u015fi a literaturii \u2013 e condamnat\u0103 s\u0103 dispar\u0103 de tot; numai dup\u0103 ie\u015firea ei definitiv\u0103 din scena literar\u0103 \u2013 \u015fi a literaturii \u2013 va izb\u00e2ndi, cu adev\u0103rat, \u015fi literatura virtual\u0103 <em>per se<\/em>. Dar autorul care o face, desface \u015fi reface, \u00eempreun\u0103 cu \u00eentreaga lui sum\u0103 auctorial\u0103, are datoria s\u0103 nu uite vreodat\u0103 s\u0103 fie con\u015ftient de uria\u015fa-i responsabilitate: s\u0103 lupte, \u00eempotriva fiec\u0103rui moment pe care l-ar putea, de pild\u0103, dedica siestei, pentru antumitatea \u2013 \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fita antumizare \u2013 a literaturii lui personale ca parte integrant\u0103 a literaturii cu adev\u0103rat virtuale.<\/p>\n<p>Deocamdat\u0103, nu \u015ftiu dac\u0103 \u015fi al\u0163ii procedeaz\u0103 la fel. Sau dac\u0103 sunt \u015fi al\u0163ii dispu\u015fi \u015fi dornici s\u0103-mi calce pe urme ca s\u0103 \u00eentrup\u0103m, odat\u0103 pentru totdeauna, spectrul literaturii virtuale; care, \u00een pragul crizei mele de melancolie, se pare c\u0103 numai pe mine m-a b\u00e2ntuit. Bine\u00een\u0163eles, voi \u015fti pe m\u0103sur\u0103 ce viitorul se dezbar\u0103, treptat, de trecut.<\/p>\n<p>P\u00e2n\u0103 una alta, \u00eens\u0103, iat\u0103 \u015fi contribu\u0163ia mea la \u00eent\u0103rirea literaturii virtuale: aduc, \u00een circuitul antum al literaturii mele personale, un fragment care, dac\u0103 nu ar fi ap\u0103rut necesitatea \u00eenfiin\u0163\u0103rii literaturii virtuale fix cum mi-am imaginat-o eu, ar fi putut fi citit, f\u0103r\u0103 <em>nicio<\/em> \u00eendoial\u0103, mult \u00een interiorul postum \u2013 \u015fi cu des\u0103v\u00e2r\u015fire postumizat \u2013 al propriei mele posterit\u0103\u0163i.<\/p>\n<p>Reflect\u00e2ndu-se, dup\u0103 toate probabilit\u0103\u0163ile calculatorii prezente, cel mai limpede \u00eenapoi la mine \u00een privire, necizela\u0163ii ochi manuscri\u015fi ai urm\u0103toarelor foi virtuale au fost singurii care mi-au captat \u2013 fie \u015fi deocamdat\u0103 \u2013 aten\u0163ia:<\/p>\n<p align=\"center\">\n<p align=\"center\">1<\/p>\n<p align=\"center\">\n<p>Voi fi, a\u015fadar, c\u00e2t se poate de scurt \u015fi pe c\u00e2t \u00eemi st\u0103 \u00een puteri la obiect: <em>ce este disec\u0163ia pentru corp este eidotomia pentru minte<\/em>.<\/p>\n<p>\u00cen traducere: eidotomia este o disec\u0163ie intelectual\u0103, dar nu \u015fi a intelectului.<\/p>\n<p>\u00cen consecin\u0163\u0103, eidotomia r\u0103m\u00e2ne s\u0103 fie (\u015fi s\u0103 \u00eensemne) o disecare a g\u00e2ndurilor (ce-i drept, numai a celor de provenien\u0163\u0103 pur intelectual\u0103) sau, mai pe \u00een\u0163elesul tuturor, o simpl\u0103 despicare a firului \u00een patru: o (reiterant\u0103) critic\u0103 a chibritului.<\/p>\n<p>Totu\u015fi, at\u00e2t despicarea firului \u00een patru, c\u00e2t \u015fi critica chibritului, oric\u00e2t de nobile ar fi ele \u00een scop \u015fi oric\u00e2t de elitist ar fi produse, nici nu se pot identifica \u00een \u00eentregime, nici nu se pot suprapune \u00eentru totul eidotomiei, pentru c\u0103 ele se ocup\u0103 \u015fi de acele g\u00e2nduri care nu-s integral de sorginte intelectual\u0103.<\/p>\n<p>Ce desparte \u201eoralitatea\u201d despic\u0103rii firului \u00een patru \u015fi a criticii chibritului de caracterul \u201escriptural\u201d, \u015fi deci \u201eeducat\u201d, al eidotomiei este, \u00een fond, originea diferit\u0103 a g\u00e2ndurilor <em>per se<\/em>. \u00cens\u0103, dac\u0103 lucrurile stau chiar a\u015fa, atunci eidotomia func\u0163ioneaz\u0103 pe baza unei taxinomii a g\u00e2ndurilor (\u015fi, cu adev\u0103rat, numai pe baza unei singure p\u0103r\u0163i a ei, clar limitat\u0103 cantitativ, de\u015fi, probabil, superioar\u0103 calitativ), \u015fi nu pe baza g\u00e2ndurilor \u00eensele, a\u015fa cum sunt ele emanate de minte, \u00een starea lor virginal cognitiv\u0103, \u00eenainte de-a fi avut timp s\u0103 se departajeze \u00een \u201eg\u00e2nduri intelectuale\u201d \u015fi \u00een \u201eg\u00e2nduri banale\u201d: c\u00e2nd nu puteau s\u0103 existe dec\u00e2t <em>a priori<\/em> ca g\u00e2nduri \u201etaxinomizante\u201d sau \u201etaxinominabile\u201d \u00eentr-o taxinomie complet func\u0163ional\u0103 a g\u00e2ndurilor pur intelectuale. \u015ei, dac\u0103 eidotomia este, cum \u015fi pare a fi, nimic altceva dec\u00e2t un efect strict livresc al unei taxinomii a g\u00e2ndurilor, \u015fi nu g\u00e2ndurile \u00eensele, atunci ea nu mai poate fi pentru minte ce e disec\u0163ia pentru corp, pentru c\u0103 disec\u0163ia se aplic\u0103 corpului unitar \u015fi nu face nicio selec\u0163ie prealabil\u0103 a p\u0103r\u0163ilor trupului merit\u00e2nd a fi disecate, \u00een vreme ce eidotomia pare a se aplica min\u0163ii complet discre\u0163ionar: \u00een urma unor preferin\u0163e prestabilite \u015fi ca urmare a unei taxinomii clare a g\u00e2ndurilor, din care numai o anume categorie de g\u00e2nduri este (sau doar pare) eligibil\u0103 pentru opera\u0163ia eidotomic\u0103 ulterioar\u0103. Deci eidotomia nu poate fi o disec\u0163ie intelectual\u0103 at\u00e2t timp c\u00e2t se bazeaz\u0103 pe o taxinomie a g\u00e2ndurilor, \u015fi nu pe \u00eense\u015fi g\u00e2ndurile \u00een starea lor originar\u0103, care le-a clasificat deja \u00een func\u0163ie de provenien\u0163a lor intelectual\u0103. \u015ei, dac\u0103 eidotomia nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 se impun\u0103 ca <em>disec\u0163ie intelectual\u0103<\/em>, pentru c\u0103 disec\u0103 g\u00e2ndurile preferen\u0163ial (\u015fi nu arbitrar), \u00een func\u0163ie de sorgintea lor, cuprins\u0103 \u00eentr-o taxinomie a g\u00e2ndurilor, deci \u00eentr-un ansamblu categorial meta-cognitiv, atunci ce altceva ar putea fi?<\/p>\n<p align=\"center\">\n<p align=\"center\">2<\/p>\n<p align=\"center\">\n<p>Chiar dac\u0103 nu este (sau nu poate fi) o disec\u0163ie intelectual\u0103, ea totu\u015fi continu\u0103 s\u0103 fie \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, s\u0103 func\u0163ioneze ca <em>disec\u0163ie mintal\u0103<\/em>. \u00cens\u0103\u015fi natura sa r\u0103m\u00e2ne tangent\u0103 disec\u0103rii. Astfel, dac\u0103 eidotomia nu poate s\u0103 disece g\u00e2nduri, atunci e posibil ca ea s\u0103 poat\u0103 diseca amintiri.<\/p>\n<p>At\u00e2t g\u00e2ndurile, c\u00e2t \u015fi amintirile, e cert, \u00ee\u015fi au sediul \u00een minte, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 eidotomia este, \u00een esen\u0163\u0103, o disec\u0163ie mintal\u0103. Al doilea argument pentru care eidotomia este, de fapt, o disec\u0163ie mintal\u0103, \u015fi nu intelectual\u0103, const\u0103 \u00een faptul c\u0103 amintirile nu au cum s\u0103 fie, \u00een mod direct, \u015fi \u201eintelectuale\u201d, \u015fi \u201ebanale\u201d, a\u015fa cum am demonstrat c\u0103 sunt g\u00e2ndurile. Ele, amintirile, \u00eentorc\u00e2ndu-se pe dos, devin ori \u201eintelectuale\u201d, ori \u201ebanale\u201d, dar exclusiv prin deriva\u0163ie: am o amintire <em>despre<\/em> o lucrare de logic\u0103 matematic\u0103, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 n-a\u015f putea spune c\u0103 am o amintire logic(\u0103) matematic\u0103, a\u015fa cum, foarte natural, dac\u0103 m-a preocupat domeniul, a\u015f putea oric\u00e2nd avea un g\u00e2nd logic matematic, \u015fi nu <em>despre<\/em> logica matematic\u0103, ceea ce ar fi redundant.<\/p>\n<p>\u00cen fond, a spune c\u0103 ai un g\u00e2nd logic matematic mi se pare a fi identic cu a spune c\u0103 ai un g\u00e2nd despre logica matematic\u0103. Singura diferen\u0163\u0103, insignifiant\u0103 din perspectiva naturii \u00eense\u015fi a g\u00e2ndurilor, este de ordin stilistic \u015fi, accentu\u00e2nd diferen\u0163a exclusiv lingvistic\u0103, chiar de ordin poetic. \u201eUn g\u00e2nd despre logica matematic\u0103\u201d ar putea fi considerat <em>\u015fi<\/em> un vers dintr-o poezie, s\u0103 zicem, de inspira\u0163ie barbilian\u0103. \u00cen schimb, a spune c\u0103 ai o amintire logic(\u0103) matematic\u0103 \u00eemi pare a fi, \u00een cel mai r\u0103u caz, un nonsens (ori chiar un paradox), iar, \u00een cel mai bun caz, o licen\u0163\u0103 poetic\u0103 (fie \u015fi o exprimare eseistic\u0103), \u00een vreme ce a spune c\u0103 ai o amintire <em>despre<\/em> logica matematic\u0103 nu poate \u00eensemna dec\u00e2t evocarea unei experien\u0163e (al c\u0103rei gen nu aduce nimic \u00een plus reminiscen\u0163ei \u00een sine), pe care ai avut-o \u00een urma contactului cu aceast\u0103 disciplin\u0103.<\/p>\n<p>A\u015fadar, eidotomia nu poate fi o disec\u0163ie intelectual\u0103, de\u015fi este o disec\u0163ie mintal\u0103. Adic\u0103, ea nu poate diseca g\u00e2nduri, chiar dac\u0103 poate s\u0103 autopsieze mintea produc\u0103toare de g\u00e2nduri, dar, pe de alt\u0103 parte, se pare c\u0103 are cum s\u0103 disece amintiri, pe care tot mintea le produce.<\/p>\n<p>Atunci ce altceva ar putea, eidotomia, r\u0103m\u00e2ne?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Da, m-a toropit melancolia. R\u0103sfoind \u00eentreaga mea arhiv\u0103 de scrieri avortate, brutal, fiecare, \u00eentr-un alt moment al conceperii, m-au \u00eent\u00e2mpinat, \u00een vastitatea lor nefinisat\u0103, texte c\u0103rora nu le-a fost dat s\u0103 fie nici terminate, nici publicate.<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[295],"tags":[301,196],"class_list":["post-1180","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1180","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1180"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1180\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1183,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1180\/revisions\/1183"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1180"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1180"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1180"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}