{"id":991,"date":"2009-11-14T16:10:42","date_gmt":"2009-11-14T14:10:42","guid":{"rendered":"http:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=991"},"modified":"2010-01-20T18:10:45","modified_gmt":"2010-01-20T16:10:45","slug":"impotriva-comentariilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/?p=991","title":{"rendered":"\u00cempotriva comentariilor"},"content":{"rendered":"

Eu nu-s de acord cu ele. Printre altele, pentru c\u0103 nu e posibil cultura s\u0103 fie considerat\u0103 democratic\u0103. Aforistic, mi-a\u015f \u00eenchide observa\u0163ia proasp\u0103t f\u0103cut\u0103 astfel: Cultura nu e (o) democra\u0163ie<\/em>. Explicativ, a\u015f redeschide aforismul meu improvizat \u015fi a\u015f insista pe urm\u0103toarea idee: cultura nu poate s\u0103 fie (o) democra\u0163ie, pentru c\u0103 \u00eensu\u015fi actul cultural nu poate fi democratic. P\u0103rerile, \u00een general (mai degrab\u0103 \u00een sensul platonician al cuv\u00e2ntului), nu sunt acceptabile prin defini\u0163ie. \u00cens\u0103, atunci c\u00e2nd sunt exprimate printr-o reductio ad absurdum<\/em> a impresionismului critic (de tip c\u0103linescian, de exemplu), \u00een formul\u0103ri de genul E frumos \/ Nu e frumos<\/em> sau \u00cemi place \/ Nu \u00eemi place<\/em>, majoritare \u00een cele mai multe dintre comentariile la textele publicate pe Internet, mai ales \u00een bloguri, devin nu numai inacceptabile \u00een teorie, ci \u015fi imposibile \u00een practic\u0103. Astfel, p\u0103rerile depuse, absolut democratic, \u00een aceste comentarii aproape omniprezente din subsolurile blogurilor, viciaz\u0103 actul cultural m\u00e2nuit<\/em> \u00een textele pe care le gloseaz\u0103 \u00een acest mod inoportun \u015fi, \u00eenc\u0103 \u015fi mai revolt\u0103tor dec\u00e2t at\u00e2t, de-legitimeaz\u0103 orice inten\u0163ie de cultur\u0103 pe care autorul respectivului text, criticat \u00een aceast\u0103 manier\u0103, ar fi avut-o \u00een scrierea sa.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, sunt con\u015ftient \u015fi c\u0103 una dintre cele mai intens discutate \u015fi discutabile \u201elegi\u201d (Ray B. Browne: 1983 \u015fi Jack Nachbar and Kevin Lause: 1992) ale post-modernit\u0103\u0163ii postuleaz\u0103 nivelarea sintagmatic\u0103 a culturii \u00eenalte \u00een<\/em> cultura de mas\u0103 (\u015fi egalizarea lor epistemologic\u0103, dar \u015fi pur func\u0163ional\u0103), care nu \u00eenseamn\u0103 dec\u00e2t aceast\u0103 democratizare discre\u0163ionar\u0103 a culturii, pe care eu \u00eencerc, de la nivelul personal al propriilor mele acte culturale, s-o combat, a\u015f zice deja programatic, prin nepermiterea niciunui comentariu la scrierile mele. Totu\u015fi, \u00een ciuda afirm\u0103rii cvasi-canonice a unei asemenea legi post-moderne, m\u0103 bucur s\u0103 observ c\u0103 ea n-a prins r\u0103d\u0103cini peste tot unde a \u00eencercat s\u0103 se insinueze \u015fi c\u0103, aproape<\/em> dimpotriv\u0103, clasica dihotomie dintre cultura \u00eenalt\u0103 \u015fi cultura de mas\u0103 nu numai c\u0103 a rezistat la o astfel de abordare nomic\u0103, \u00eens\u0103 \u00een spirit absolut anomic, dar a \u015fi \u00eenceput, pe r\u00e2nd, s\u0103 re-cucereasc\u0103 \u015fi vechile forturi ale culturii \u00eenalte, pe care cultura de mas\u0103 p\u0103rea s\u0103 le fi luat sub st\u0103p\u00e2nire pentru totdeauna.<\/p>\n

De\u015fi admir cu sinceritate cultura de mas\u0103, ale c\u0103rei produse le \u201econsum\u201d \u00een pauzele mele de relaxare, afirm r\u0103spicat, din capul locului, c\u0103 sunt, prin structur\u0103 nativ\u0103 \u015fi prin forma\u0163ie institu\u0163ional\u0103, un adept al culturii \u00eenalte, pe care o frecventez asiduu \u00een fiecare zi, cu program, \u015fi pe care \u00eencerc, dup\u0103 puterile mele intelectuale, s-o practic, asimil\u00e2nd-o, \u00een toate scrierile mele, inclusiv \u00een aceasta, cu rol v\u0103dit metacritic. De aceea, m\u0103 pronun\u0163 \u00een favoarea abrog\u0103rii acestei \u201elegi\u201d post-moderne, pentru c\u0103 este fals\u0103, \u015fi la fel de activist m\u0103 pronun\u0163 \u015fi \u00een favoarea men\u0163inerii \u00een continuare a tradi\u0163ionalei dihotomii dintre cele dou\u0103 tipuri de cultur\u0103, \u00eens\u0103 cu urm\u0103torul amendament, care mi se pare, \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 neo-post-modern\u0103, a fi chiar necesar: cultura \u00eenalt\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pentru formarea min\u0163ii<\/em>, iar cultura de mas\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pentru reformarea umorilor<\/em>.<\/p>\n

Asear\u0103, \u015etefan Bolea m-a \u00eentrebat \u00eentr-un e-mail de ce nu-mi merg comentariile pe blog. Dorise s\u0103-mi comenteze ultima mea scriere, un text despre Fra\u0163ii Karamazov<\/em>. Eu i-am r\u0103spuns \u00een spiritul teoriei de mai sus, \u00eens\u0103 \u00een cu totul alte cuvinte \u015fi \u00een mult mai pu\u0163ine detalii no\u0163ionale. Ideea de baz\u0103, at\u00e2t din r\u0103spunsul meu de asear\u0103, c\u00e2t \u015fi din aceast\u0103 luare de cuv\u00e2nt de ast\u0103zi, pe care m\u0103 voi str\u0103dui s\u0103 le contopesc \u00eentr-un singur text, a fost urm\u0103toarea: comentariile, \u00een aceast\u0103 stare de underground textual<\/em>, l\u0103sate complet \u00een seama unei democra\u0163ii cu tent\u0103 anarhic\u0103, reduc substan\u0163ial din legitimitatea scrierii pe care vor s-o gloseze, uneori p\u00e2n\u0103 la a o desfiin\u0163a cu totul.<\/p>\n

De aceea, l-am rugat pe \u015etefan Bolea s\u0103-mi trimit\u0103 g\u00e2ndurile sale, pe care altfel le-ar fi depozitat la picioarele scrierii mele, \u00een corpul mai bine organizat textual, dar \u015fi no\u0163ional, al unei replici la eseul meu despre Fra\u0163ii Karamazov<\/em>, pe care s-o postez \u00een forma de sine st\u0103t\u0103toare a unui text independent \u015fi pe picioarele lui. El mi-a trimis-o, iar eu, a\u015fa cum i-am promis, o postez \u00een continuare, \u00eenso\u0163it\u0103 de-un scurt comentariu transformat, pe neg\u00e2ndite, \u00een meta-comentariu:<\/p>\n

So, e\u015fti mai Nazi [:)] cu comentariile. I don\u2019t blame you \u2013 some of the comments could be really annoying. Mi-a pl\u0103cut textul despre Karamazovi \u2013 este extreme \u015fi post-modern. Ce voiam eu s\u0103 *comentez* e c\u0103 \u00eentotdeauna m-am g\u00e2ndit cum ar ar\u0103ta Crime & Punishment 2. I bet you remember c\u0103 pe ultima pagin\u0103 Dostoievski spune ceva de genul… dar \u0103sta este subiectul unui alt roman (1) \u2013 Povestea regener\u0103rii? Terapii post-cre\u015ftine? [:)] So, cum ar ar\u0103ta un Raskolnikov \u00een faz\u0103 post-zoroastrian\u0103 [:)], post-alexandrumacedonian\u0103, etc.? De la un character care credea c\u0103 dreptul de a ucide \u00eel separ\u0103 de tiparul asem\u0103n\u0103rii, la un \u201ecre\u015ftin\u201d (?) responsabil, un fel de Iisus r\u0103stignit a doua oar\u0103 dup\u0103 r\u0103stignire (dar \u00een sens invers if you get it). Asta m-ar fi fascinate \u2013 un Crime & Punishment 2 \u2013 pentru c\u0103 partea 1 este chintesentza sec. 19, mal de si\u00e8cle, d\u00e9cadence, morbidezze \u2013 ar fi even posibil un asemenea roman in Dostoievski\u2019s terms? Un Raskolnikov matur, \u201eregenerat\u201d, care dep\u0103\u015fe\u015fte trauma \u2013 sau un Raskolnikov posedat, gen Stavroghin, care nu poate ie\u015fi din iadul circular \u015fi care nu-\u015fi poate dep\u0103\u015fi avatarul megaloman (I kill the masses, therefore I am superior). Cam asta ar fi o schitz\u0103 a g\u00e2ndurilor mele.<\/p><\/blockquote>\n

\u00cemi aduc aminte de Ihab Hassan (2) \u015fi de vestitul s\u0103u tabel dihotomic al modernismului \u00eempotriva<\/em> postmodernismului, dar \u015fi de lista excesiv de eterogen\u0103 de autori de literatur\u0103 sau de filosofie ai secolului al XX-lea, pe care \u00eei adun\u0103, \u00eenghesuindu-i pe to\u0163i f\u0103r\u0103 niciun fel de mil\u0103 taxonomic\u0103, \u00een lumea obscur\u0103 (\u00een sens etimologic) a postmodernismului. Desigur, aceast\u0103 opera\u0163ie de nivelare paradigmatic\u0103 a celor mai mul\u0163i dintre ace\u015fti umani\u015fti de secol XX a avut, \u00een contextul respectiv, motivele sale bine \u00eentemeiate, printre care pe cel auto-ironic, la propria-i construc\u0163ie teoretic\u0103 ihabhassanian\u0103, \u00eel suspectez a fi fost cel mai important. In Hassan\u2019s own terms, if not in Dostoievki\u2019s<\/em>, \u00eentrebarea dac\u0103 un Crime & Punishment 2<\/em> ar fi posibil devine perfect legitim\u0103 \u015fi chiar poten\u0163ial realizabil\u0103. \u00cen termenii fabulos de heterocli\u0163i ai postmodernismului, pe care post-modernitatea \u00eel subordoneaz\u0103, absolut orice devine perfect posibil cum, de fapt, absolut totul a \u015fi devenit perfect posibil. A\u015fadar, un Raskolnikov post-everything<\/em>, inclusiv post-mitic \u00een cheie zoroastrian\u0103 sau alexandrumacedonian\u0103 (c\u0103ci, \u00een lectur\u0103, dar \u015fi \u00een cheie postmodernist\u0103, ce e Alexandru Macedon dec\u00e2t un mitem<\/em> al \u00eensu\u015fi mitului alexandrumacedonian, care pur \u015fi simplu l-a expulzat din istoria, post-modern\u0103, a postmodernismului?), sparge orice limit\u0103 a verosimilit\u0103\u0163ii \u015fi devine, \u00een sfera literarit\u0103\u0163ii specific postmoderniste, perfect tangibil. Un Raskolnikov \u00een esen\u0163\u0103 dostoievskian, dar modificat \u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it fundamental, prin nitzscheanism, dincolo de nitzscheanism, devine, \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 proasp\u0103t neo-post-modern\u0103, un reper postmodernist f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 absolut obligatoriu.<\/p>\n

Tot ce-am spus p\u00e2n\u0103 \u00een dreptul replicii lui \u015etefan Bolea \u0163ine de promisiunea pe care i-am f\u0103cut-o asear\u0103: \u00eenainte de a-i posta replica, s-o comentez \u015fi, astfel, folosind-o ca pretext, s-o \u00eenglobez \u00een propria-mi pronun\u0163are \u00eempotriva comentariilor, c\u0103reia i-a servit drept punct de plecare \u00eentors teoretic asupra sa.<\/p>\n

(1) Citatul complet \u015fi corect este urm\u0103torul: \u201eDar aici \u00eencepe o alt\u0103 poveste, povestea regener\u0103rii treptate a unui om, a rena\u015fterii lui progresive, a trecerii lui pe nesim\u0163ite dintr-o lume \u00eentr-alta, \u00eentr-o realitate nou\u0103, necunoscut\u0103 de el p\u00e2n\u0103 atunci. Aceasta ar putea fi tema unei noi povestiri \u2013 cea scris\u0103 aici s-a sf\u00e2r\u015fit\u201d (1995: 524). (F. M. Dostoievski, Crim\u0103 \u015fi pedeaps\u0103<\/em>, trad. \u015etefana Velisar Teodoreanu \u015fi Isabella Dumbrav\u0103, Editura Rao, Bucure\u015fti, 1995.)<\/p>\n

(2) Rememor\u0103rile mele ihabhassaniene se limiteaz\u0103 numai la Toward a Concept of Postmodernism<\/a><\/em>, pe care l-am g\u0103sit \u015fi pe Internet.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Eu nu-s de acord cu ele. Printre altele, pentru c\u0103 nu e posibil cultura s\u0103 fie considerat\u0103 democratic\u0103. Aforistic, mi-a\u015f \u00eenchide observa\u0163ia proasp\u0103t f\u0103cut\u0103 astfel: Cultura nu e (o) democra\u0163ie. Explicativ, a\u015f redeschide aforismul meu improvizat \u015fi a\u015f insista pe urm\u0103toarea idee: cultura nu poate s\u0103 fie (o) democra\u0163ie, pentru c\u0103 \u00eensu\u015fi actul cultural nu […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[295],"tags":[301,196],"class_list":["post-991","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/991","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=991"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/991\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":994,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/991\/revisions\/994"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=991"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=991"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/jurnaleidotomic.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=991"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}