Nu exist
Am să încerc să demonstrez indemonstrabilul.
Multe lucruri pot ajunge, prin simpla forţă a imaginaţiei logicii (dar şi logice), din perfect demonstrabile în imposibil de demonstrat.
Ca să poată avea loc, indemonstrabilul trebuie, printr-o demonstraţie convingătoare (ca imaginaţia logică), întâi dovedit demonstrabil; dacă i se poate dovedi demonstrabilitatea, după aceea i se va putea dovedi şi indemonstrabilitatea.
Indemonstrabilul, graţie imaginaţiei logicii (dar şi logice), e nevoit să se demonstrabilizeze pentru a deveni cu adevărat indemonstrabil.
Ceea ce înseamnă că indemonstrabilul se trage din demonstrabil; ceea ce înseamnă că indemonstrabilul e doar efectul demonstrabilului; ceea ce înseamnă că demonstrabilul e cauza indemonstrabilului; ceea ce înseamnă, aparent, că, dacă indemonstrabilul e cauzat de demonstrabil, nimic nu este şi nu poate fi indemonstrabil în afară de însuşi demonstrabilul care, totuşi, prin forţa imaginaţiei logicii (dar şi logice), poate fi făcut indemonstrabil.
Şi, dacă nimic nu este şi nu poate fi indemonstrabil (cu excepţia demonstrabilului din care se trage), încercarea mea de a demonstra indemonstrabilul ar părea să fie nu numai absolut neconvingătoare şi lipsită de orice şansă de reuşită, dar şi absurdă şi inutilă în absenţa şi în afara unui context concret care să-i probeze validitatea pur teoretică.
Ceea ce înseamnă că indemonstrabilul trebuie să fie un lucru concret dacă vrea să rămână indemonstrabil; ceea ce înseamnă că tot ce poate fi demonstrat, în afara indemonstrabilului, e limitat la teorie; ceea ce înseamnă că teoria e singura care e şi poate fi demonstrată; ceea ce înseamnă că niciun lucru concret nu poate fi demonstrat, fiind în esenţă indemonstrabil; ceea ce înseamnă că viaţa e de fapt indemonstrabilă şi că numai mintea e cu adevărat demonstrabilă în şi prin înseşi acţiunile sale dependente exclusiv de ea.
Şi, dacă viaţa e, în esenţă, indemonstrabilă, atunci şi eu, ca vieţuitor şi ca parte concretă a vieţii, sunt indemonstrabil; şi, dacă, prin însăşi indemonstrabilitatea vieţii, eu sunt făcut indemonstrabil, atunci s-ar părea că nici nu pot să exist; şi, dacă se pare că nici nu pot să exist, atunci sunt şanse mari ca eu de fapt nici să nu exist; şi, dacă chiar nu exist, din cauza indemonstrabilităţii vieţii, atunci e posibil nici să nu mi se poată demonstra inexistenţa; şi, dacă inexistenţa mea ar deveni indemonstrabilă, atunci existenţa mea ar trebui să devină demonstrabilă.
Ceea ce nu poate să însemne decât că eu chiar ar trebui să exist.