Semenizare
Naşterea mea a fost exactă ca un ceasornic. Orizontul uman din care m-am întrezărit, ca să apar definitiv printre semenii mei, s-a dilatat cât a trebuit să se dilate (potrivit exactei şi neîntâmplătoarei ştiinţe medicale până la gradul specific al unei naşteri normale) şi eu însumi mi-am făcut loc prin el, prin câte mişcări trebuia să fac pentru a-mi face loc prin el, iar agenţii natali s-au comportat aşa cum ar fi şi trebuit să se comporte: m-au deconectat de la cordonul ombilical cum învăţaseră să deconecteze nou-născuţii de la cordonul ombilical, m-au bătut uşurel pe spate respectând cu stricteţe tehnica medicală de batere pe spate a unui nou-născut, iar eu am început, de îndată, să ţip cât puteam de tare, aşa cum şi trebuia, ca nou-născut, s-o fac. Ulterior m-au înfăşurat într-un scutec special exact în acelaşi mod în care înfăşurau toţi nou-născuţii în acele scutece speciale şi m-au cântărit, în aceeaşi repetată coregrafie medicală gestuală (sau gestuală medicală dacă vreau să accentuez mai mult faptul că mă tratau ca pe un copil, şi nu ca pe un pacient al secţiei neo-natală), până la epuizare exact în acelaşi mod în care procedau cu fiecare nou-născut în parte. În fine, gata pregătit să-mi cunosc mama şi să mă obişnuiesc cu ideea că ea e mama mea, m-au dat mamei aşa cum toate mamele dinaintea ei îşi primiseră bebeluşii şi cum toate mamele după ea îşi vor primi bebeluşii, iar eu, adulmecând mirosul matern şi încercând să mă obişnuiesc cu ideea că bilele străvezii puţin mai sus de nas îmi erau ochii pe care trebuia deja să încerc a-i deschide ca să-mi văd, în premieră, mama în nemaicenzurata ei exterioritate carnală, am mirosit-o uşurel şi, tot uşurel, am privit-o şi, imediat după ce-am mirosit-o şi am privit-o, am început să plâng ca orice nou-născut, fără excepţie. În momentul în care am simţit gust de lapte, mirosul său fiind mai pregnant decât cel de transpiraţie gustând a săpun de bună calitate, pe care-l folosise înainte de naştere, şi izvorâtă din chinurile facerii mele, am ştiut pentru totdeauna că am venit pe lume şi că, mai mult, s-a întâmplat, pur şi simplu, într-o zi anume.