Literatura virtuală şi simultaneitatea ei cronologic antumă şi intelectual postumă
Deşi literatura eminamente virtuală nu presupune existenţa şi a unei literaturi în sine postume, totuşi ea, câteodată, poate să fie, parţial, şi postumă, din punct de vedere intelectual, în acelaşi timp în care este, cronologic, exclusiv antumă.
Această contradicţie în termeni se bazează pe dezvoltarea, dar şi pe asimilarea unei distincţii de fond, interioară literaturii virtuale, între antumitate şi /sau postumitate intelectuală şi antumitate şi / sau postumitate cronologică. Primul tip nu funcţionează după criteriul temporal, în schimb al doilea tip, fireşte, devine funcţional numai dacă respectă temporalitatea sa intrinsecă.
Antumitatea şi / sau postumitatea intelectuală caracterizează literatura virtuală şi nu pot deveni funcţionale în interiorul literaturii tipărite pe hârtie. Antumitatea şi / sau postumitatea cronologică sunt specifice ambelor tipuri de literaturi şi nu aparţin în mod exclusiv uneia sau alteia, deşi, în cazul literaturii tradiţionale, ele formează modelul de bază, iar pentru literatura virtuală sunt, mai ales, elementul contrastiv.
În cadrul literaturii virtuale, relevante nu sunt decât antumitatea şi /sau postumitatea intelectuală. Antumitatea şi / sau postumitatea cronologică nu marchează diferenţa funcţională dintre cele două tipuri de literaturi, însă, în relaţie contrastivă, dar directă cu antumitatea şi / sau postumitatea intelectuală, ele pot fundamenta o astfel de diferenţă.
Exemplul cel mai des întâlnit de literatură virtuală care este, simultan, atât antumă din punct de vedere cronologic, cât şi postumă din punct de vedere intelectual sunt blogurile literare ieşite din uz. Ruptura lor, în cele mai multe cazuri iremediabilă şi permanentă, de cotidian (de starea unei antumităţi pure, repetabile şi exersate zilnic) arată că aceste bloguri literare au fost abandonate de autorii lor, iar abandonul nu trebuie să fie întotdeauna cauzat de moartea lor. În multe cazuri, abandonul este subiectiv şi, din punct de vedere cronologic, este antum. Însă, din punct de vedere intelectual, acest tip de abandon, indiferent de motivele personale ale autorilor acestor bloguri literare, este exclusiv postum. Logica este, cred, simplă. Aceste bloguri literare au fost, din varii motive personale şi subiective, abandonate de autorii lor, în plina lor antumitate, atât fizică, cât şi auctorială, ceea ce înseamnă că ele sunt, din perspectiva contemporaneitaţii zilnic reiterată prin postări, moarte, iar acest lucru înseamnă, fireşte, că sunt postume. În rezumat: toate aceste bloguri literare ce pot exemplifica simultaneitatea antumităţii cronologice cu postumitatea intelectuală în cadrul literaturii virtuale au fost întâi abandonate de autorii lor, ceea ce le-a cauzat moartea antumă, ceea ce le-a făcut să fie şi antume per se. Linia logică se reduce la această trinitate distructivă care construieşte o parte, din ce în ce mai însemnată, a literaturii virtuale: abandon, care duce la moarte, care duce, firesc, la postumitate.
Această contradicţie în termeni, aşa cum am numit-o, este rezolvată, după ce s-a dezvoltat prin crearea unei distincţii noi în cadrul literaturii virtuale, chiar într-un mod pe care l-aş numi poetic. Aduce împreună, în interiorul simultaneităţii ei esenţiale, atât trecutul, cât şi viitorul, cărora le inversează poziţiile temporale prin contopire, în perimetrul unui prezent aproape anistoric. Astfel, trecutul devine postum, prin punerea în aplicare a logicii trinităţi distructive, iar viitorul devine, sau este extrem de probabil să devină, antum, prin inevitabila dorinţă a autorilor de a-şi construi alte bloguri literare.
Mi s-ar putea reproşa că nu am luat în calcul şi diferitele proiecte literare care sunt abandonate de autorii lor, în diferite etape de finalizare, în formă manuscrisă. Totuşi, nu le-am inclus în exemplele care ar putea alcătui un catalog al acestei părţi, paradoxale, a literaturii virtuale, din cel puţin două motive temeinice. Înainte de a le enumera, o consideraţie de fond, importantă pentru ambele: toate aceste proiecte literare, indiferent de gradul de finalizare în care au fost lăsate prin sertare şi dosare prăfuite, sunt doar abandonate, dar nu şi moarte şi, fireşte, antume. Ele ajung să fie astfel, îndeplinind cu adevărat toate condiţiile acelei părţi a literaturii virtuale simultan antumă cronologic şi postumă intelectual, numai după moartea fizică a autorului lor, când devin postume din perspectiva literaturii tipărite pe hârtie. Cum, însă, literatura virtuală este mai subtilă din punct de vedere funcţional şi chiar toxonomic, orice proiect literar neterminat poate să îndeplinească condiţiile de existenţă a acestei părţi paradoxale a ei şi înainte de moartea fizică a autorului lor, când n-au devenit încă postume din perspectiva literaturii tradiţionale.
Termin, deocamdată, cu enumerarea celor două motive din cauza cărora niciun proiect literar lăsat neterminat pe hârtie nu poate aparţine acestei părţi a literaturii virtuale pe care am încercat s-o descriu. În primul rând, ele, aceste proiecte literare, nu pot fi, în acelaşi timp, şi antume cronologic, şi postume intelectual, pentru că există numai pe hârtie, unele abia începute, altele aproape finalizate. În al doilea rând, existând exclusiv pe hârtie, şi nu în mediul natural al literaturii virtuale, adică pe Internet, ele nu sunt publice şi, în consecinţă, deja în circulaţie, aşa cum sunt toate blogurile literare abandonate, deci moarte, deci postume, ceea ce înseamnă că nu au cum să suporte simultaneitatea dintre antumitatea cronologică şi posteritatea intelectuală, specifică cel puţin unei părţi a literaturii virtuale.