un proiect EgoPHobia
Posts tagged with ‘jurnal eidotomic’
De ce e bine să scriem bine? Şi, pe loc, ramificaţiile acestei întrebări. De ce e bine să existe scriitori care să scrie bine? De ce e bine să existe literaturi bune şi o Literatură bună pe care să o citim şi cu ajutorul căreia să învăţăm să fim, în propriile noastre conversaţii şi scrieri, mai coerenţi?
To the question why the ancient Greeks had such important names in philosophy as, apparently, opposed to modern and contemporary names in it, I have given the following answer:
„…con la mitad de la oreja…” DQ, I, 9.
Figura lui van Gogh este oglindită, nu ştiu de ce, astfel încât să-ţi dea impresia că urechea pe care şi-a mutilat-o ar fi cea dreaptă. Imaginea este corectată prin eliminarea efectului de oglindire din reprezentarea de sine a chipului său, astfel încât urechea cu adevărat mutilată devine cea stângă. Şi încă un amănunt extrem de interesant: ambele urechi, atât cea ficţională, cât şi cea reală sunt tăiate în două jumătăţi practic egale, cu deosebirea notabilă că, urechii ficţionale, jumătatea secţionată nu-i este precizată, putând fi atât cea de jos, cât şi cea de sus, pe când urechii reale i se indică foarte clar jumătatea dăruită unei prostituate: cea de jos, lobul urechii. Urechea ficţională este obiectul unei acţiuni active, iar urechea reală este subiectul unei acţiuni pasive.
Discutam în trecutul apropiat despre semidocţi şi semidoctismul lor şi, pe măsură ce îi discutam şi le luam în discuţie ştiinţa, am ajuns să-i judec mai nuanţat decât înainte, cu toate că la fel de critic.
Public image wise, the outcome of this year’s presidential election is naturally a big historic hit: a devastatingly powerful national untimely oldie, if you will.