jurnal.eidotomic

Toate ideile necesare măruntelor eseuri pe care le postez pe blog le notez cu grijă, de teamă să nu le mai ţin minte sau, cu timpul, să nu se dilueze prea tare în uitare, într-un caiet negru ce îşi începe existenţa materială, de la stânga la dreapta, printr-un cotor de sârmă inoxidabilă, arcuită într-o spirală cu mai multe rotocoale. În el stau dosite ideile mele toate, în stare de rezumat sau de synopsis. Unele, totuşi nu atât de multe pe cât m-aş teme să se adune, au încremenit, în puţinele lor rânduri, de câteva luni bune, iar altele, nu atât de numeroase ca primele, se întind în foile sale din ce în ce mai scrise încă de anul trecut.

(mai mult…)

Ce ar trebui contrazis: istoria contrafactuală în general e văzută ca un exerciţiu de imaginaţie.

(mai mult…)

Spuneam şi prin alte lucrări că vechiul şi noul sunt mai mult decât simple adjective care fac trimitere la o dihotomie temporală radicală. Ce probabil mi-a scăpat înainte e că această radicalizare a timpului, aşa cum îl înţelegem noi, pare a avea o tentă morală pusă în termeni maniheişti: fie vechiul e bun (vârsta de aur) şi noul e rău (prezentul decăzut), fie vechiul e rău (desuet) şi noul e bun (la modă). Oricum, această observaţie, deşi pare a fi rezonabilă, ca să nu spun că pare a avea şi potenţial real în a fi exploatată mai departe, nu face obiectul actualei mele preocupări, pe care vreau s-o prind în rândurile următoare.

(mai mult…)

Oare, mă întreb, există un ateism cultural românesc?

(mai mult…)

Robert Fenhagen’s Beautiful People is a very short (I would say concise) story that is not concerned at all with beautiful people. Nor is it an essay on beauty, and what beauty may mean to different (beautiful) people, as seen (and perceived) from different (possibly beautiful) angles.

(mai mult…)