jurnal.eidotomic

Principiul de bază al literaturii virtuale, desprins din tot ce-am scris până în prezent despre ea, s-ar putea numi atât imposibilitatea literaturii postume ca literatură virtuală, cât şi exclusivitatea literaturii antume ca literatură virtuală, dar ambele denumiri sau definiţii trimit, de fapt, la o altă imposibilitate şi la o altă exclusivitate ce ar putea periclita întreg proiectul unei literaturi virtuale cu adevărat autonome.

(mai mult…)

Urmăresc şi eu, ca toată lumea, intrarea politicienilor, pentru europarlamentare, în campania prezidenţială. Urmăresc şi eu, aşadar, această campanie electorală suprapusă şi glisantă, ca toată lumea, dar, spre deosebire de colegii mei telespectatori, dar şi altfel decât analiştii politici care scriu de obicei texte de politică, mie mi-a venit o idee.

(mai mult…)

De astăzi, EgoPHobia şi cu mine, în parteneriat 100% creativ, anunţăm, cu mândrie şi cu ceva emoţii, demararea unui proiect online, pe care l-am numit Romanul online.

(mai mult…)

Imediat cum m-am gândit la această îmbinare terminologică, am ştiut că ascunde, dincolo de suprafaţa ei lexicală, contradicţii şi paradoxuri pe care numai împreunarea dintre cele două literaturi, analizate introductiv în textul precedent, le poate evidenţia aşa cum trebuie. Dacă le şi poate explica, rămâne de văzut. Dacă le poate anihila şi caracterul contradictoriu şi paradoxal, deocamdată chiar nu-mi pot da seama nicicum. Pot însă, în ciuda incapacităţii mele provizorii de a afla de ce romanul online este cauzat de aceste contradicţii şi paradoxuri, dar nu şi continuat, în evoluţia lui, de ele, să detaliez cum funcţionează el în raport cu ele şi, în acelaşi timp, să arăt ce anume îl face să fie contradictoriu şi paradoxal cum este (sau cum pare să fie) în proximitatea lor noţională şi, mai ales, când poate această construcţie critică – până la urmă – să nu mai fie contradictorie şi paradoxală.

(mai mult…)

Când literatura a putut fi publicată şi pe Internet, în primii ani ai noului mediu, nu era încă foarte clar dacă o asemenea schimbare în tehnica stocării informaţiei literare va aduce şi modificări de substanţă în corpul literaturii şi în structurile ei de adâncime. În vremea în care literatura pe Internet nu se reducea decât la o mutare fizică a literelor ei din mediul real al hârtiei în mediul virtual al paginii de Internet, literatura în sine nu părea să fie afectată în niciun fel de această schimbare de domiciliu şi nimic din literaturitatea ei nu părea că va fi atins de noul mod de-a publica literatură. Totul, în cuprinsul acestui început, părea să rămână la fel, cu excepţia, totuşi deloc nesemnificativă, a importanţei sociale pe care noul mediu literar l-ar putea avea în dispersia la nivelul populaţiei a culturii elitiste într-o epocă a ştergerii oricărei ierarhii valorice, ca cea postmodernistă – dar, până la urmă, nici chiar această însemnătate pur socială nu a fost decât un proiect pe care numai un număr cu adevărat global de accesări de site-uri literare l-ar fi putut scoate din potenţialitatea lui originară.

(mai mult…)