Antropoizi şi pseudo-antropi
Pe 3 decembrie 2008 publicam nişte gânduri despre semidocţi, pe care îi numeam, în mentala mea imagine despre legitimitatea ianusiană a unei asemenea clase sociale, automimetoni.
un proiect EgoPHobia
Posts tagged with ‘jurnal eidotomic’
Pe 3 decembrie 2008 publicam nişte gânduri despre semidocţi, pe care îi numeam, în mentala mea imagine despre legitimitatea ianusiană a unei asemenea clase sociale, automimetoni.
Nassim Nicholas Taleb constructs his Platonicity in a dual cascade of ever shorter, more concise, explanatory definitions, out of which a third explicatory flow has grown, too. For want of space, on my part, and lacking any additional information, on the part of its author, I’m not going to refer to, or, for that matter, quote, this latter (and later, too, as it only appears at the end of the book) supplement excrescence.
Suntem înecaţi în poveşti.
Viaţa fiecăruia dintre noi este atât de bogată în evenimente de tot felul, atât de complicată în felul în care evenimentele ce o compun interacţionează unele cu altele, atât de neaşteptată în felul în care această interacţiune evenimenţială are loc tot timpul, încât are şanse uriaşe să devină un roman de succes: un adevărat bestseller.
De când pot scrie şi electronic, distanţa dintre mine şi maşina de scris s-a accentuat enorm şi s-a transformat, din simplă distanţă pe care o puteam oricând anula cu degetul apăsat pe tamburul mecanic, într-o dezlipire reală a scriitorului de propriul său scris. De când pot scrie şi direct la calculator, simt că scrisul meu se aneantizează în biţii invizibili în care dispare şi că produsul final – pagina de hârtie tipărită după aceea pentru ultimele corecturi – rămâne scrisul meu numai pentru că am posibilitatea să mi-l însuşesc ulterior. Am senzaţia, foarte reală, că orice am scris şi scriu în acest mod este artificial şi că nu păstrează elementul natural, pe care am să-l descompun mai jos în părţile sale componente, din scrisul cuminte aşternut pe hârtie.