jurnal.eidotomic

We have all been saturated with the social malformations of language. We must all have had our intimate gutful of this deviation-strewn kind of language that we use either in our daily communication or in our fairly more seldom written discourses. Even giving a few examples, which language is so fraught with, would seem a linguistic blasphemy for the honest, and for the snob-free, and for what they have to say, and how they say it. I’ll nevertheless become purposefully blasphemous with the sole intention to set an example of negative linguistic talking and to make a point thereof. So, although the full list of blasphemous linguistic malformations may to some be as long as language itself, I’ll here only give a short version of it, comprised of just a few items.

(mai mult…)

Principiul de bază al literaturii virtuale, desprins din tot ce-am scris până în prezent despre ea, s-ar putea numi atât imposibilitatea literaturii postume ca literatură virtuală, cât şi exclusivitatea literaturii antume ca literatură virtuală, dar ambele denumiri sau definiţii trimit, de fapt, la o altă imposibilitate şi la o altă exclusivitate ce ar putea periclita întreg proiectul unei literaturi virtuale cu adevărat autonome.

(mai mult…)

Urmăresc şi eu, ca toată lumea, intrarea politicienilor, pentru europarlamentare, în campania prezidenţială. Urmăresc şi eu, aşadar, această campanie electorală suprapusă şi glisantă, ca toată lumea, dar, spre deosebire de colegii mei telespectatori, dar şi altfel decât analiştii politici care scriu de obicei texte de politică, mie mi-a venit o idee.

(mai mult…)

De astăzi, EgoPHobia şi cu mine, în parteneriat 100% creativ, anunţăm, cu mândrie şi cu ceva emoţii, demararea unui proiect online, pe care l-am numit Romanul online.

(mai mult…)

Imediat cum m-am gândit la această îmbinare terminologică, am ştiut că ascunde, dincolo de suprafaţa ei lexicală, contradicţii şi paradoxuri pe care numai împreunarea dintre cele două literaturi, analizate introductiv în textul precedent, le poate evidenţia aşa cum trebuie. Dacă le şi poate explica, rămâne de văzut. Dacă le poate anihila şi caracterul contradictoriu şi paradoxal, deocamdată chiar nu-mi pot da seama nicicum. Pot însă, în ciuda incapacităţii mele provizorii de a afla de ce romanul online este cauzat de aceste contradicţii şi paradoxuri, dar nu şi continuat, în evoluţia lui, de ele, să detaliez cum funcţionează el în raport cu ele şi, în acelaşi timp, să arăt ce anume îl face să fie contradictoriu şi paradoxal cum este (sau cum pare să fie) în proximitatea lor noţională şi, mai ales, când poate această construcţie critică – până la urmă – să nu mai fie contradictorie şi paradoxală.

(mai mult…)