jurnal.eidotomic

Filosofia nouă este un termen generic care, în sine, nu înseamnă nimic. Filosofia nouă este un ansamblu de filosofii care, toate, au fost cândva noi. Asta ar putea să însemne că, în esenţă, filosofia nouă este o filosofie veche. Şi mai precis nuanţat, filosofia nouă este – şi a fost dintotdeauna astfel – o filosofie perpetuu veche şi temporar nouă. Asta ar putea să însemne că, de fapt, filosofia nouă este o filosofie tranzitivă. Ea trece, continuu, prin ceea ce o face nouă şi nu rămâne într-un anumit nou decât până când îl învecheşte. Filosofia nouă începe să însemne ceva, e.g. că e nouă, numai şi numai în momentul în care se opreşte într-un nou pentru a-i consuma noubilitatea şi, în consecinţă, pentru a-l învechi. Atunci, filosofia nouă e, în totalitate, filosofie nouă şi rămâne ca atare cât timp se poate rupe, într-o stare de independenţă provizorie, de toate celelalte ipostaze ale noului precedent, între timp, învechit. Asta ar putea să însemne că filosofia nouă este întotdeauna independentă de prezentul care o face să fie nouă, deşi este nouă în prezentul care o face să fie nouă – şi dependentă de trecutul a cărui noubilitate l-a expirat, deja, prin învechire, în ciuda faptului că nu se mai află în trecutul a cărui noubilitate, prin învechire, l-a expirat deja.

(mai mult…)

Atunci când vrei să construieşti un edificiu intelectual, cum ar fi o teorie ştiinţifică sau un sistem filosofic, care este condiţia de bază pe care constructul tău eminamente abstract trebuie s-o îndeplinească?

(mai mult…)

Inter- şi trans-disciplinaritatea sunt utile pentru pan-comparatismul ştiinţific modern, însă rădăcina lor istorică pare să fi stânjenit epistemele clasice, iar filosofilor respectivelor trasee intelectuale pare să le fi stârnit cel mult uimirea.

(mai mult…)

Se mai poate face, în acest secol, filozofie nouă? Mai poate exista, de acum încolo, filozofie care să fie nouă? Care să se numească nouă pentru că întruneşte toate condiţiile noului filozofic?

(mai mult…)

This is only a personal, subjective comment of mine on the book I am reading at present in the collective presence of other books I have also been reading since I started this one in particular. Even though I’ll mention nothing about the other books I’m, too, reading, I should mention this special book that intrigued me and made me mull over the essence of God and ponder the kind of divinity that he is and where he may be coming from because I’d pretty much like to set the right tone for my comment and to stress, once again, that what follows is merely my understanding of the very thing I’ll soon be commenting on.

(mai mult…)