Două literaturi: virtuală şi non-virtuală şi cât mai are cea virtuală să fie ca cea non-virtuală
Când literatura a putut fi publicată şi pe Internet, în primii ani ai noului mediu, nu era încă foarte clar dacă o asemenea schimbare în tehnica stocării informaţiei literare va aduce şi modificări de substanţă în corpul literaturii şi în structurile ei de adâncime. În vremea în care literatura pe Internet nu se reducea decât la o mutare fizică a literelor ei din mediul real al hârtiei în mediul virtual al paginii de Internet, literatura în sine nu părea să fie afectată în niciun fel de această schimbare de domiciliu şi nimic din literaturitatea ei nu părea că va fi atins de noul mod de-a publica literatură. Totul, în cuprinsul acestui început, părea să rămână la fel, cu excepţia, totuşi deloc nesemnificativă, a importanţei sociale pe care noul mediu literar l-ar putea avea în dispersia la nivelul populaţiei a culturii elitiste într-o epocă a ştergerii oricărei ierarhii valorice, ca cea postmodernistă – dar, până la urmă, nici chiar această însemnătate pur socială nu a fost decât un proiect pe care numai un număr cu adevărat global de accesări de site-uri literare l-ar fi putut scoate din potenţialitatea lui originară.