jurnal.eidotomic

Nu voi fi niciodată un scriitor mare.

(mai mult…)

Intrarea în istorie a unui secol nu e nici cronologică, nici compactă.

(mai mult…)

Eu nu-s amator de fotbal. Totuşi, din patru în patru ani, în timpul Turneului Final, devin, aproape ca prin farmec, unul dintre cei mai aprinşi, şi pasionaţi, şi devotaţi microbişti din câţi există. Urmăresc, cu sufletul la gură, fiecare meci pe care-l apuc şi, cu încântare maximă, îl învăţ şi-i memorez toţi paşii din care a fost compus, apelând la aceeaşi acribie pe care o folosesc pentru însuşirea cine ştie căror texte – clasice –, din a căror buchisire hermeneutică n-am să mă opresc decât atunci.

(mai mult…)

În democraţie, oricine poate spune, în public, că trăieşte în democraţie. În dictatură, însă, nimeni nu poate spune, în public, fără grija repercusiunilor imediate, că trăieşte în dictatură.

(mai mult…)

Toate ideile necesare măruntelor eseuri pe care le postez pe blog le notez cu grijă, de teamă să nu le mai ţin minte sau, cu timpul, să nu se dilueze prea tare în uitare, într-un caiet negru ce îşi începe existenţa materială, de la stânga la dreapta, printr-un cotor de sârmă inoxidabilă, arcuită într-o spirală cu mai multe rotocoale. În el stau dosite ideile mele toate, în stare de rezumat sau de synopsis. Unele, totuşi nu atât de multe pe cât m-aş teme să se adune, au încremenit, în puţinele lor rânduri, de câteva luni bune, iar altele, nu atât de numeroase ca primele, se întind în foile sale din ce în ce mai scrise încă de anul trecut.

(mai mult…)