Nu exist
Am să încerc să demonstrez indemonstrabilul.
Calea literară
De câte ori am avut ocazia să discut despre religie, de fapt despre credinţă – dimensiunea sa psihică –, în sinea mea îmi închipuiam că trebuie să mă disculp necontenit în faţa interlocutorilor din cauza necredinţei mele înnăscute când, în fond, tot ce făceam era să-mi explic mie însumi această lipsă dându-i în acelaşi timp şi o alură teoretică pentru a o legitima cumva înaintea propriilor mele îndoieli eventuale.
Treptele cărţii
Literatura, mai ales în ultimul timp, pare a fi un termen care nu mai poate desemna cum trebuie totalitatea cărţilor publicate într-un spaţiu şi într-un timp. Pe de o parte, acest nume dat sumei de cărţi apărute cândva şi undeva pare a fi deja restrictiv: care literatură: cea literară sau cea ştiinţifică / de specialitate într-un domeniu sau în altul? Pe de altă parte, el pare a fi prea general: să aparţină de literatură şi textele literare, şi cele ştiinţifice / de specialitate într-un domeniu sau în altul?
Cele trei instanţe S.F.
Nu ştiu ce mi-a venit de la o vreme să-mi placă atât de mult, îndrăgostindu-mă în prealabil, literatura de anticipaţie. N-am s-o numesc deloc S.F. Aşa prea ar suna ca titulatura unei instituţii pe care de fapt n-o cunosc: rece şi distantă cu toţi adoratorii ei, exact cum şi sunt instituţiile în realitate.